înaintea contopirii

dincolo…

:şi când Manole

nu a mai avut nevoie de Ana,

ca să-şi ridice mânăstire,

s-a ascuns la piciorul mesei

din altarul ei de rugăciune

temător, spunându-i:

-te iubesc! sunt în inima ta;

neştiind că Ana,

cu imensa ei dragoste 

îi va ierta foamea, cu pâine şi vin,

oblojindu-i…

mi-am…

mă întreb

cât de mult vei îndura

amărăciunea

de a fi considerat…

în cuvântul de început
pe coama liniei destin
s-a caligrafiat prima literă
(o dictare fără puncte de suspans)
cândva
(în timp)
fără culori în călimară
peniţa a pierdut urma slovei
lipsind la înâlnirea din paradis
stihul a rămas nescris
s-a închis în cel mai de neînţeles glas

renăscând iar şi iar să caute
vorba decojind toate buchiile

drumul spre inima ta a fost închis
între nămeţi de pasiune sub avalanşe de dor
în strâmtoarea timpului se zbat blocate
într-o numărătoare inversă corzile destinului

cu însufleţirea arderii deszăpezite sentimentele
se topesc prematur într-un ceasornic limitat
ca un tribut neplătit pârtiilor noi de amintiri
 primenite în sâmbăta pomenirii cu iubire

îngenunchez

(cu smerenia întregului)

în fiecare noapte

la spovedania sufletului



te caut

gând plecat în rugăciune

la piciorul mesei

din altarul sufletului



mi-am prins un fir de busuioc

la inimă

să-ţi mântui setea cu iubire

când voi ajunge la tine

strop

limpezit de păcat



acolo unde dorurile se adună

şi se răzvrătesc …

mă agăţ cu toate degetele sufletului
de colţul inimii tale
ies din tiparele jocului
prinsă în corzile destinului
escaladez desculţă
mă însufleţesc îndrăgostită
căutându-mă în ploaia de gând
( rafale reci şi curcubeie)
îngenunchez clepsidra
printre respiraţii
să simt mirosul îmbrăţişării

mă strânge ascunzişul din cămara inimii

s-a comasat până la durere

în câteva secunde se va transforma în granit albastru

(ca nemărginirea suferinţelor

provocate de privirea ta)

vor ricoşa spre tine toate

pietre colţuroase de neadevăr



cer o reparaţie capitală de suflet

curăţarea depunerilor de dor cu o lacrimă

contopirea fisurii produse de nepăsarea ta

şi regăsirea…

Mănunchi de gând pentru Ulyse

toate femeile îndrăgostite
croşetează cuvinte
în Ithaca inimii
despică şi colorează
fiecare fir de gând
către Ulysele din suflet
plecat în căutări cotidiene

le transformă şi le aşează
pe un altar de închipuire
împletiri trasparente de iubire
cu speranţa că într-o bună zi
Ulyse va reface ghemul urzind

se rostogolesc cuvintele

prin culoar de închipuire

îşi încep întrecerea…

mi-e teamă să privesc dincolo de gând
acolo unde ceaţa se destramă în cuvinte
mă întorc la ziua în care
din tăcere s-a născut iubirea

era atât de multă lumină
iar eu amuţisem printre bătăi de aripi
tatuam cu degetul minţii
conturul inimii tale
scrijelind cu unghia
prin destin

Tu ai iubit pe Veronica,

dar câte oare te-au iubit?



Născută de-aş fi fost atuncea,

te-aş fi iubit neţărmurit.



În zori de zi, în taina minţii,

aş fi pornit a te-ntâlni,

ca la izvorul din dorinţă,

să cad la pieptul tău...copil.



Şi-un vers de ai fi scris

doar pentru mine

Luceafărul l-aş fi lăsat

s-apună-n somn.…

ca o rămăşiţă a somnului

m-am ascuns

sub unghiile tale

fără secrete şi complexe

cu hainele minţii

pitite în podeaua sufletului



îndulcită nuditate



la braţul arătătorului

visul nedezlegat

surâde dimineţii

într-o alintată înflorire

primenită de prejudecată

capitol nou

în cartea vieţii



din tăcere

se înalţă

iubirea

ca un…

continuitatea zilei de…

ochiul din umbră

mângâie creştetul de gând

l…

aştept răsăritul

scormonind prin…

am cercetat adâncul din mine
până mi-am rănit sufletul
într-un colţ de singurătate

cu o durere ascunsă
în agonie sângerează

iluzii