Vor înflori îndată cornii; vom sta, de-acum, mai mult pe-afară,
Iar vrăbiile zâmbărețe vor ciripi: e pri-mă-va-ră!

Se vor iți de sub zăpadă senini și chipeși ghioceii,
Cu glasuri de cristal, cerși-vor un strop de libertate mieii.

Vor hăui pe câmp tractoare sub bolta limpede, tihnită,
Vreo barză, căutându-și cuibul, va pedala neostenită.

Va fremăta năucă valea, pădurea iar o să îmbie,
Popas râvnit ne fie clipa - fărâmă de copilărie.

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie,

Pe unde trec las urme...  pământii

Și te mai chem, din când în când, să vii

Pe-un câmp senin, cu flori de păpădie.

Doar luna taina poate să ne ție,

De veghe sta-va-n serile târzii…

Mi-e vrerea cântec dalb de ciocârlie, 

Pe unde trec las urme... pământii.

Tu știi prea bine: „nu a fost să fie”!

Ne amăgim, dorințele sunt vii,

Aștept, de-acuma, un cuvânt să-mi scrii

Și…

Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete,
Steluţe mi-au pictat în plete
Şi-un strop de linişte... ciudată.

Părea câmpia fermecată:
N-aveam nevoi, n-aveam secrete;
Zăpezile de altădată
Îmi ţin de foame, somn şi sete.

Azi tot mai tristă mi se-arată
Sticlirea-n ochii de erete.
Strivesc în pumni priviri şirete,
Doar lira mi-o vreau acordată

Zăpezilor de altădată.

E pace-n cer și-i liniște pe ape,

Doar vrăbii se întrec în zbor ștrengar,

În crâng vin alte neamuri să se-adape,

Iar bardul stă de veghe la hotar.

Privește-ndurerat la plopii care

Sunt mai bătrâni, stingheri și „fără soț” 

Și caută cu dânșii împăcare,

Exclude varianta de negoț.

Măria-Sa cu Luna se alintă,

O vrea stăpână peste dor și vis,

Iar stelele rămân eterna țintă

Când mângâiere,-adesea, i-au…

Prin iarna care curge violet
Pornesc în grabă după un sonet,
Lăsat stingher la umbra unui tei
Când cerul se-oglindea în ochii mei.

În toamnă l-am văzut, știu negreșit,
Stătea-ntre frunze roșii tolănit,
Mă aștepta să împărțim la doi
Comoara strânsă-n floarea de trifoi.

Îmi pun speranță-n luna lui april
Când va redeveni sfios copil
Și primeniți, după ninsori și ploi,
Ne vom muta la țară… amândoi.

La munte ninge fără încetare,

Veşmânt de îngeri brazii-au îmbrăcat,

Se-mbie înserarea peste sat,

Corolă de lumini e clipa mare

Când pogorî-se-vor biruitoare

Colindele, răsfăţ de fiu curat!

La munte ninge fără încetare,

Veşmânt de îngeri brazii-au îmbrăcat.

Ne-om scoate hainele de la păstrare,

Vom înălţa gând bun, înaripat;

Colind preasfânt şi binecuvântat

Vom presăra în Noapte, pe cărare.

La…

Adun în pumni un strop de tinerețe
Din roua revărsată pe zorele,
Crescute, înadins, să mă răsfețe
Și să-mi amâne toa(m)nele rebele.

Cu-ntâia rază, care-mi iese-n cale,
Negociez pe termen lung dorința,
Aleg doar drumurile verticale,
Lăsând în urmă stoarsă neputința.

Privesc în jur, părerea nu mă-nșală:
Castanul va-nflori a doua oară!
Înmoi cu jind penița în cerneală
Și-nmuguresc pe-o nouă primăvară.

De câte ori pe zi să-ți spun că-mi pasă

De rănile ce îți brăzdează fața?

Aveai nepoți, aveai belșug pe masă,

Te-ntâmpina zglobie dimineața.

De câte ori pe zi să-ți spun că doare

Tristețea cuibărită-n ochii roșii?

Ți-ai apărat ograda cu sudoare,

Iar azi se lăfăie în ea leproșii.

De câte ori ne-au amintit străbunii

De-o limbă sfântă, care-i numai una?

A mea, a ta, a soarelui, a lunii

Din care împletit-am noi…

Să ningă mult, ca în pruncie, în amintiri să ne topim,
Să ningă molcom și aproape, iubirii candelă să-i fim.

Să ningă noaptea cu măsură, să-i țină visului de cald,
Să ningă-ntruna și năvalnic în ochii umezi de smarald.

Să ningă cu dorinți nescrise, cu pasiune și temei,
Să ningă verde și albastru pe-aleea cu miros de tei.

Să ningă și în primăvară, atâta cât să nu dea greș,
Să ningă peste nemurire cu floare albă de cireș.

Ca pâinea caldă, iată, vara trece,

În urmă-i vise și perechi de fluturi...

S-o iei cu tine-ai vrea, să nu mai plece,

Miresme să-ți presare-n așternuturi.

Amurgul roș cu trena-i aurie,

Vegheze printre brazii-nalți cât casa,

Iar nopții, dalb prilej de poezie,

Un tril de greieri îi aștearnă masa.

Popas râvnit, sub bolta luminată,

Rămână luna - paznic blând, cuminte!

Doar somnul care va veni îndată

În pace și iubire ne…

cătun părăsit –
printre urzici și iarbă
o lăcrimioară

dangăt de clopot –
rămas fără petale

bujorul de ieri

Pe stihul care urcă, mi-am încropit o casă,

Lumina să pătrundă în cel mai mic ungher,

Cu mâinile-amândouă, când setea mă apasă,

Cuprind, cât bați din palme, chiar luna de pe cer.

M-așez pe prispa serii, șirag îmi fac din rime,

Viorile îmbie din colț aprins de rai,

Accente-nlănțuite sunt gata să imprime

Surâsul din poemul cu părul lung, bălai.

În față am îndemnul, ce mintea-mi ține trează:

Hotarul poeziei să îl…

sonet

De răsăritu'-mi curge-n valuri line,

Ofrandă nu voi cere de la viață,

De-ajuns e cerul care mă răsfață

Și zâmbetul ce îl împart cu tine.

De ce-aș alege rolul de paiață

Când desfătarea calea dreaptă ține?

Cât soarele mijește pe coline,

Vom cerne roua strânsă în fâneață.

Pe înserat, vom recita poeme

Sub lampadarul boltei de mătase,

Lăsând să zburde măștile boeme

Prin iarba care mintea ne…

Când vălul nopții…

sonet

Când vălul nopții-n unduirea-i lină

Acoperă tumultul dus pe ape,

Doar îngerii se scaldă în lumină,

Iar poezia-mi vine mai aproape.

Șirag de nestemate licurinde

S-au cuibărit în suflet și mi-e bine.

Tăcut salcâmul brațele-și întinde,

Mai am un ceas… și am să fug cu tine.

Vom ațipi la margine de gânduri,

Un câmp cu maci zglobii ne vom așterne,

Poemele vor curge rânduri-rânduri -

Îngemănate -…

E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins,
Iar liliacul și-a întins
Frenetic brațele spre nori.

Cum nu ai vreme nici să mori,
Bujorii-n taină s-au aprins;
E-un veșnic ciripit în zori,
Răsună-ntregul necuprins!

Cu dorul strâns la subsiori,
Cireșul pare că a nins
Covor de stele, înadins,
În care nopțile-nfășori.

E-un veșnic ciripit în zori.

rondel

Același nesfârșit alai
Îmbracă zorii-n straie noi,
Viorile se-ncing șuvoi
Pe chipul cerului bălai.

Se-nghesuie în deal, pe plai, 
Doar cântărețele de soi.
Același nesfârșit alai
Îmbracă zorii-n straie noi.

Pe înserat, cu chiu, cu vai,
Ca după un cumplit război,
Cătând norocul prin trifoi,
Așteaptă ultimul tramvai

Același nesfârșit alai.

(fiicei mele, Veronica)

Mi-a înflorit magnolia de Paște,

Iar ochii tăi atât de lucitori 

Mi-au amintit cum, de atâtea ori,

Din soare blând o dragoste renaște.

Mi-a înflorit magnolia și-i place

Să se răsfețe seara pe răcoare.

Un ochi îi râde, celălalt o doare,

Se vrea înveșmântată-n dor și pace.

Mi-a înflorit magnolia – e darul

Făuritor de primăveri și vise.

Strivesc în pumni durerile proscrise…

elidă (încercare)

O nouă zi se contureză, traseul pare-adesea lin.

Deși castanul mi-e prieten, îmi fură-n treacăt un suspin.

Lumina se răsfiră-n cercuri, o turturea se-ntrece-n cânt.

Deși rostirea mi-e senină, de vorbe goale mă frământ.

Zăpada mieilor se-așterne, copiii zburdă-n voia lor,

Deși mi-e toamna-ndepărtată, cerșesc putere pentru zbor.

Pe boltă se aprind luceferi, agenda zilei s-a închis,

Deși-i tăcere și-armonie,…

Mai lasă-mi cer de foc la răsărit

Să fiarbă dorul rătăcit hai-hui.

Tristețea-n sufletu-mi s-a cuibărit,

Neliniștea vreau s-o anin în cui.

Mai lasă-mi timp, cât încă n-am uitat

Să-nșir mărgăritare pe ascuns…

Un câmp de maci cu sete am udat,

Dorinței să îi fie de ajuns.

Mai dă-mi răgaz – curând o să pornim

S-aprindem lampadare-n nopți târzii,

Alăturea cu gândul să ne fim

Când ne-om trezi, în zori, frumoși…

dansul fulgilor –
povești neterminate
la gura sobei