E pace-n cer și-i liniște pe ape...

[Valeria Merca]

E pace-n cer și-i liniște pe ape,
Doar vrăbii se întrec în zbor ștrengar,
În crâng vin alte neamuri să se-adape,
Iar bardul stă de veghe la hotar.

Privește-ndurerat la plopii care
Sunt mai bătrâni, stingheri și „fără soț” 
Și caută cu dânșii împăcare,
Exclude varianta de negoț.

Măria-Sa cu Luna se alintă,
O vrea stăpână peste dor și vis,
Iar stelele rămân eterna țintă
Când mângâiere,-adesea, i-au promis.

„Un nu știu cum și-un nu știu ce” e-n toate,
Dar fără Eminescu nu se poate.

[Valeria Merca]

Eu vă mulțumesc, drag Ion Lazăr da Coza! 

Dan Mitrache, Vasile Burdușa, Mihaela Chitic, Gabriel Cristea - alese mulțumiri!

Când amintirile ... 
de Mihai Eminescu

Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.

Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.

Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.

A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.

Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,

Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?

 

[Ion Lazăr da Coza]

Cu mulțumiri, Valeria!

da Coza

[Valeria Merca]

Dle, IMC, epigrama e nostimă. Schimbarea pentru s1 ... o voi hotărî eu, în cazul în care îmi voi propune să  revin asupra textului. Mulțumesc, oricum, pentru contribuția personală. :) 

Vă las spre lectură o frumoasă poezie a Marelui Poet:

La arme

Veniți, viteji apărători ai țării!
Veniți, căci sfânta zi a răsărit:
E ziua mare a reînălțării
Drapelului de gloanțe zdrențuit!
Veniți din toate unghiurile zării,
Să cucerim ce-avem de cucerit!
La arme, cei de-un sânge și de-o lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Ce credeți voi, noroade nesătule,
Că nu ne poartă grijă Cel-de-Sus!
N-am înfruntat noi năvăliri destule
Din miazănoapte, răsărit și-apus!
Adună-ți, rege, oștile și du-le
La biruință-așa cum le-ai mai dus!
La arme, cei de-un sânge și de-o lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Cu-al nostru sânge-am scris al nostru nume
În cartea gloriosului trecut:
Și mulți dușmani ar vrea să ne sugrume,
Dar până când mai stau Carpații scut
Acel ce ne va șterge de pe lume
Să știe toți că încă nu-i născut!
La arme, cei de-un sânge și de-o lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

Să știe toti că un popor nu moare
Când veacuri a luptat necontenit —
Și-i scris în cartea celor viitoare
Că va să vină ceasul preamărit,
Când mândru străluci-va-ntre popoare
Ca soarele, aici, în răsărit!
La arme, cei de-un sânge și de-o lege!
La arme, pentru neam și pentru rege!
Când Patria ne cheamă sub drapel,
Datori sunt toți copiii ei s-alerge,
Să-l apere, să moară pentru el!

[Ionel Mony Constantin]

E pace-n cer și-i liniște pe ape,
Doar vrăbii se întrec în gureş zbor
În crâng vin alte neamuri să se-adape,
Iar EL le stă de veghe  tuturor

(VARIANTA PT STROFA 01 - şi astfel scăpăm de BARD)

[Ionel Mony Constantin]

 Agasat mereu de critici

Vrând să-şi întărească garda

Bardul şi-a ieşit din "tipici!"

Şi-i ameninţă cu barda

[Valeria Merca]

Mitică Horlaci, mulțumesc mult pentru rezonanță! 

Am ales spre lectură o poezie scrisă de M. Eminescu, publicată în 1871

REPLICI

Poetul
Tu ești o undă, eu sunt o zare,
Eu sunt un țărmur, tu ești o mare,
Tu ești o noapte, eu sunt o stea ­
       Iubita mea.

Iubita
Tu ești o ziuă, eu sunt un soare,
Eu sunt un flutur, tu ești o floare,
Eu sunt un templu, tu ești un zeu ­
       Iubitul meu.

Tu ești un rege, eu sunt regină,
Eu sunt un caos, tu o lumină,
Eu sunt o arpă muiată-n vânt ­
       Tu ești un cânt.

Poetul
Tu ești o frunte, eu sunt o stemă,
Eu sunt un geniu, tu o problemă,
Privesc în ochii-ți să te ghicesc ­
       Și te iubesc!

Iubita
Îți par o noapte, îți par o taină
Muiată-n pala a umbrei haină,
Îți par un cântec sublim încet ­
       Iubit poet?

O, tot ce-i mistic, iubite barde,
În acest suflet ce ție-ți arde,
Nimica nu e, nimic al meu ­
       E tot al tău.

[Mitică Horlaci]

Da! Fără Eminescu nu se poate! O poezie plăcută, bine construită, cu un mesaj pe placul tuturor! Felicitări!

[Valeria Merca]

Gina, Lisia, Laura - alese mulțumiri!

Vă las spre lectură o poezie scrisă de M. Eminescu în anul 1878:

Oricâte stele...

Oricâte stele ard în înălțime,
Oricâte unde-aruncă-n față-i marea,
Cu-a lor lumină și cu scânteiarea
Ce-or fi-nsemnând, ce vor ­ nu știe nime.

Deci cum voiești tu poți urma cărarea.
Fii bun și mare, ori pătat de crime,
Același praf, aceeași adâncime,
Iar moștenirea ta și-a tot: uitarea.

Parcă mă văd murind... în umbra porții
Așteaptă cei ce vor să mă îngroape...
Aud cântări și văd lumini de torții.

O, umbră dulce, vino mai aproape ­
Să simt plutind deasupră-mi geniul morții
Cu aripi negre, umedele pleoape.

[Valeria Merca]

Așa este, Mihaela, inimoșii noștri Lisia și Ion au avut grijă să împodobească pagina principală a Însemnelor Culturale cu modestul meu text, dedicat Marelui Poet. Găsesc de cuviință să le mulțumesc din suflet pentru această atitudine și să-ți mulțumesc și ție pentru prezența benefică pe acest site. 

Deocamdată ideea cu tiparele asociative rămâne la dospit. :) Te îmbrățișez

[Valeria Merca]

Tudor Cicu, un comentariu care mi-a înseninat ziua. :) Nu știu de ce ieri, în zi de mare Sărbătoare, fără vreun motiv anume, nu m-am simțit în apele mele.  Căutând explicații, într-un final, am pus totul pe seama tristeții și melancoliei pe care le regăsim în poezia eminesciană. Am marcat momentul și la școală, iar eu le-am citit celor prezenți poezia mea. Îți mulțumesc pentru înalta simțire. 

Am găsit astăzi această poezie, scrisă de M. Eminescu, în anul 1876:

Venin şi farmec...

Venin şi farmec port în suflet,
Cu al tău zâmbet trist mă pierzi,
Căci fărmecat sunt de zâmbirea-ţi
Şi-nveninat de ochii verzi.

Şi nu-nţelegi că-n al meu suflet
Dureri de moarte tu ai pus ­
Cât de frumoasă eşti pot spune,
Cât te iubesc nu e de spus!