Se târăsc 

Cu țepii uscat-veștejiți, înfipți

Înspre jos

Dezflorirea

E rușinea bobocului viu

Prea infatuat

De hârtie

Sunt rădăcinile putrezite

Pe dinăuntru

Din apă

E drumul spre înecare

Și atât de albastru 

Note strâmbe sunt

De simfonie atonă

Și surdă

Calea spre drept

E strâmbă

Și atâta de grea!

25 11…

Să ne împletim vorbele

Cu calme răsărituri

Și să le dăm la cuptor

O zi plină de lumină.

Să ne înflorim zâmbetele

Înmuiate în curcubeu

Și să le punem la uscat

O zi plină de vară.

Să ne rupem brațele…

Înțesat de fantome

Și plin cu tristeți

Orașul gri plumb

Ne-a pierdut

Demult și iremediabil.

Străzile soioase

Urlă a pași grei

Fără odihnă

Nici măcar ploaia

Nu mai are loc de noi

Populăm un oraș

Fără de cer

Și fără pământ,

Copii orfani

Înfiați prematur

De betoane.

22 11 2012

ȘTEFAN OANĂ

Când îți mușc

Nesătul, sufletul

Și adânc

Din brațe-mi răsare

Plină, îmbrățișarea

Neclipită

De priviri flămânde.

Când îți gust

Nerăbdător, timpul

Și avid

Din buze îmi crește…

Umed tremurat, speriați

Ochii limpezi de ciută

Clipesc nevinovați și se-nchid

Horcăitul e ultima vorbă

De sacrificiu timid.

Caldă e carnea

Ce-i mai trăiește

Ochii, delicatesă de lup

Catedrala-i plină de foame

Suflete albe…

Circumscriu

Rădăcină de pământ

Frunzelor uscate

Ca o horă verde

Și vie, să tremure.

Circumscriu

Norii plini ochi

Cerului prea albastru

Ca un dans nupțial

Desculț între ape.

 …

Îmi umpli brațele flămânde

Cu plin de foc troznit

Și flori, din miez de tei

Cu dragi, aducerile-aminte

De acadele, clovni și călușei

Îmi dăruiești uimirile

Pe toate

De prunc înconjurat cu drag, de zei

Ești primăvara mea cu pâine…

Vânt nu bați

Decât de ești mângâiere

De timp înțelept.

Vultur nu zbori

Fără de înălțimi dese

Cu frică de hău.

Apă nu curgi

Decât limpede val

Spre imens orizont.

OM nu…

Degete înfipte

Cu ochii închiși

În timpane țiuite

Pline de ceară.

Sunetul frunzelor

Înșirate pe vânt

Mișcare de buze,

Mimul încremenit.

Clipe de ploaie

Ce urlă în gând…

Crengile
Plâng troznit
A alb rece.

Unele frunze
Mor devreme,
Drept, verde.

Caii au acum
Culoarea toamnei
În galop.

Ceața rupe
Petală cu petală
Căldura culorii.

Până la piele
Ne tremură ploaia
Din gânduri

Și gheața
Are nerăbdarea vie
De moarte

Renăscută.

27 10 2012
ȘTEFAN OANĂ

În seara asta
Luna mi-a șoptit
Despre frunze verzi
Uitate de zi.

Zâna bună
Vine doar atunci
Când există viață
După cuvânt.

Dacă ți-aș răpi timpul
Cu o mie de nopți
Despre viață
Ai să-mi crești pe umeri
Mugur spart
Plin de vis?

29 09 2012
ȘTEFAN OANĂ

Nu știu

Ori mă mint

Mult prea bine

Încât

Nu mai simt

De nu vreau,

Atât de înfiptă

Se zbate

Durerea în mine.

Sunt panaceu

De surde silabe

Zvâcnite aiurea

Cu rime.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Dacă lumina

Ar orbecăi pe întuneric

Oare ne-am înfinge degetele

În mers?

Ori am simți luna

Pe șira spinării

Strâmb îndreptată

Înainte?

Cred că am dibui

Destinul

Pe buricele degetelor

Fierbinți

De prea mulți

Zori.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Sărat

Îți gust dulci

Mâinile.

Sunt superbe

Fântâni de rouă.

De stup.

Plouă

Și mierea

Se-ascunde în toamnă.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Frauda sentimentală e

Când îți fur tălpile

Să nu mai alergi

Pe spinarea-mi

Frântă.

Furt calificat de cord e

Când iau prizonier pulsul

Și ți-l suflec ud

Mâneci fierbinți

Peste suflet.

Uitarea e

Delapidare neuronală

Stoarsă premeditat

De sânge plin

Despre tine.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Nu îmi mai rupe norii

În reci fâșii de gheață

Nu-mi da otrava-ți caldă

Drept ceai, de dimineață

Nu-mi bate fânul verde

Otavă fără grâu

Și nu mai plânge drastic

Lacrima nu-i un râu

Și nu-mi mai rupe glezna

Când Dumnezeu nu vede

Dă-mi dulce acuma bezna

De-n tine a mă-ncrede.

23 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Viermii închiși

În lanț

Evadează fluturi

Înăuntru de suflet

Spulberat.

Pământul răsare

Doar gânduri

Cu gâtul lung,

Triste lebede

Albe.

Soarta desenează

Dantele uscate

În noroiul uscat

Al mâinilor

Frânte.

19 10 2012

ȘTEFAN OANĂ

Îmbrățișez întunericul

Cu liniștea vorbelor tale.

Răsar stele.

Albul e culoarea

Cea mai pură nonculoare.

Și-mi zâmbești.

Buzele noastre împart cerul

În nori și albastru.

Azi nu o să plouă.

 …

Firavul pui, sărat și crud

Născut din două lacrimi

Ascunse trist  în barbă.

O stâncă ascuțită des

Cu pumnii mult prea strânși

În palme sfârtecate roșu

Scrântite de o treaptă.

Am chip pătat, de apă vie

Cu dinți scrâșniți în maluri

Prăvălitoare-n sus și…

Tăticule de stea

Tăticule de floare

Acolo unde ești să știi

Că aici încă se moare.

Că mugurelul tău voios

E bine – a crescut – e tare

Acolo printre îngeri fii

Mândru, nevoie mare.

Să știi că-ți multumesc…