Punct de sprijin
Nu mai are vară
Și nici pârghii.
Doar câte-o roată
Pătrată.
Triunghiul a fost
O pârghie relativă
Frântă în trei.
Cercul, bucată
De infinit.
Oare cât ne mai iartă
Gravitația?
28 06 2013
ȘTEFAN OANĂ
Adaugă un comentariu
Va sarut dragii mei!!!
Păi la câte nu mai sunt ce au fost, nu m-aș mira ca și gravitația s-o ia razna, din cauza noastră, bineînțeles.
Interesantă.
Punct ori Punctul
Am scăpat noi de calendarul mayaș, darămite de o gravitație negravidă?...
Onirică și oneroasă poezie.
da Coza
Va multumesc!!!
Normal , totu-i relativ numai gravitația , nu! Frumos!
un ermetism bun, facerea universului de dumnezeu înrămat în simboluri, aş schimba a2-a strofă cu prima--,, la început a fost cuvântul,, o părere
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE