Mai rămăsese-n mine puțin din ce mi-ai dat,

Doar urme vagi de vise și praf de șoapte blânde,

Mireasma unui zâmbet și strune ce-au oftat,

Cuvinte îndoliate, scrisori de dor flămânde.



Hotarul ne desparte de țărmuri siderale. 

Nimic din valsul serii nu-mi mai alină ploaia,

Cresc nuferi de tristețe în liniști demențiale,

În suflet nori de vrajbă, ne-nvinsă vâlvătaia.



E moarte în cuvinte și nopțile-s constrângeri,

Potrivnice dorințe…

 Mult prea târziu! A-ncremenit uitarea!

 În spice de absențe, iubirea a tăcut.

 Buchetele de maci și-au scuturat culoarea, 

 Nu știu nici cine ești! Un mac necunoscut!

 Din Carul Mic aprind o stea și-mi pare rău,

 Nu simt regret! Iluzii de ninsori hoinare

 Te-au spulberat! Mi-e bine, zău.                 

 Să fii vreun mac de prin ierbare,

 Fugit de toamne insomnii ? Sau poate-un dor

 Nins de petala zglobiei…

 Viscolesc în mine rătăcite-atingeri,

 Cioburi de suspine n-au cum să te doară.

 Voi pleca cu sănii trase de înfrângeri,

 Nicio disperare nu îți este-amară.

 Dumnezeu doar știe că în mine ninge,

 N-am cui aparține pot pleca oricând,

 Voi stârni Golgote când mă voi învinge,

 Umbră nepereche îți voi fi curând.

 Dorul mi-e chinină, crește neputința,

 Pururea căință, doar atât mai știu!

 Sângeră iubirea,…

Jucăm pe scena vieții controversate roluri,

Sub măști, în ore mute, reinventăm povești.

Ni se pretind, mereu, dobânzi pe arse doruri,

Tribut ne pun pe vise toti vameșii lumești.



Ne pierdem în hățișuri, cotrobăind prin gânduri,

Încorsetați de-aceleași dorințe obsesive.

Banalul și sublimul le-amestecăm cu resturi

De-absențe indoliate cu ploi drept laitmotive.



Ne-ascundem de iubire în colivii impuse,

Din temeri de înfrangeri…

 Dorințe-am sa frâng când vei plânge în vise,

 E timpul să plec, să-ngrop zile proscrise, 

 Am să vin uneori cu surâs de-albatroși  

 Pe un val de-amintiri sau cu fluturi setoși.

 Să mă chemi n-are rost, să-ți răspund ce folos?

 Când scrisori ne-am tot scris și-ntre noi e-un colos,

 De tăcere și munți, de-anotimpuri târzii,           

 Când mi-ai fost, am plecat, când te chem tu nu vii!

 Cresc în noi depărtări și…

 Prea se-nmulțesc răspântii în gânduri efemere,

 Iar clipele refuză de mână a se ține,   

 Strâng în buchet cuvinte fugite din tăcere,

 Doi maci găsesc refugiu în primăveri senine.

 Întruchipări străine cu inimă de gheață

 Rostesc păreri absurde de nimeni înțelese,                  

 Se-mbrățișează macii sub oarbe zări de ceață,     

 Lumină din flori albe un licurici le țese.         

 Se spovedesc petale de vânturi…

 Când ochiul nopții melancolic strivește lacrima-ntre gene 

 Și clipa-și plânge neajunsul tristeții lumii pământene,

 Iar serafimii-au ațipit, uitând s-aprindă crini făclii,

 Ce-ai adunat, ce-ai risipit din ziua scursă, oare știi?

 Te-ntreb de-o zi la întâmplare, care-a zburat din calendare.   

 Renunți la vis nuntit de-ardoare și îl îngropi din nepăsare?

 Din timpul ce ne-a fost sortit nici un minut n-a rătăcit,

 Cu pas agale sau…

Mi-e dor de crini înmiresmați atinși de-al zorilor sărut,                            

 Te-aștept cu flori de mac în păr, pe-același țărm de noi știut.

 Visez să-mi furișezi dorințe sub pleoape-albastre de oftat, 

 Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat!

 Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți, confuzii,

 Să mă alinți cu flori de măr într-o trăsură de iluzii!                           

 Întorc al șoaptelor…

 Am șovăit cândva pe drumuri iluzorii

 Prin praf de orhidee, în dinastii de vânt,

 Reinventând un vis din gânduri derizorii

 Și m-am trezit străină de aria unui cânt,

 Pe care numai dorul de lacrimi istovit,

 Îi fredona refrenul pe strune de-amintire 

 Și-acum îmi cere vamă tot timpul irosit,

 Cerând un preț, uitarea, pe visul de iubire!

 Dorințe efemere le-am descântat cu ploi

 Și licurici nostalgici de-ndat-au…

 Te-nlăcrimez mereu ca pe-un nedrept supliciu,

 Cu-același dor cu care mă zbat să te și neg,

 Iubindu-te-mpotrivă, robit ca de un viciu,

 Fără să vreau să pot, să-ncerc să mă dezleg.

 Te recompun din freamăt și gând contradictoriu, 

 Ilogic, fără vină, naiv de nefiresc,

 Și traversând nonsensul prin veșnic purgatoriu,

 Mă cern între abise și rai de vis ceresc.              

 Nu-ți cer nimic, nicicând, iar de visezi, mă…

 La malul unui gând corăbii-au ancorat, 

 Cu vise, amintiri, regretul ne-ntâmplării,

 Suspin de mac suav, în taină m-a chemat,

 Cu șoapte de petale, în portu-nchipuirii.

 Sunt un Pescar de vise, țes stele de iubire,

 Cu fire aurite-mpletite-n trei nuanțe,

 Credință, prietenie, magii de bucurie,

 Îngemănând buchete din raiul cu speranțe.

 Frâng  umbre și neliniști, opreliști blestemate,

 Tai sforile sortite să…

 De astăzi doar tăcerea în clopoței de șoapte,

 Va adia când zorii prin anotimpuri zburdă,

 Vor înflori magnolii în stepele din noapte,

 Iar partea ta de cer îmi va rămâne surdă!

 De astăzi se revarsă în picuri de matasă

 Cu susur blând, suavă, în rochie turcoaz,

 O primăvară-n suflet, cu zâmbet de crăiasă,

 Pictând cu buburuze candoare pe obraz.

 Răsfăț vrăjit de nai, explozii de culoare,

 Seducătoare…

 De vântul primăverii va răscoli în pripă, 

 Petale de-azalee și păpădii de gând,    

 Iar soarele picta-va cu-a razelor risipă, 

 Surâs de nostalgie cu psalmi de dor, vibrând,                                

 De greieri jucăuși îți vor doini în glastre

 Și cu parfum de cer vor ninge peste gene,

 Sau stele de smarald din galaxii albastre,

 Vor scrie insolite poeme cosânzene,

 De îngerii iubirii în straie de ninsoare,…

 Ascultă simfonia din ultima ta noapte

 Care desparte iarna de-aroma primăverii

 Și primenește-ți gândul cu-mpătimite șoapte

 De dalii parfumate  ivite-n taina serii!     

 Descântă cu licoare de-ambrozie dulce, vie,     

 Rătăcitoare doruri,  nescrise de cuvânt,

 Înseninează-ți ochii cu nard și iasomie,

 Dezleagă anotimpuri de dor purtat de vânt! 

 Nu întreba salcâmii, nici roua de pe flori,

 De-ți…

 Cu sufletul cântând în ploi de romanițe

 Îți scriu cu fir plăpând de galben păpădie.

 Grădini înmiresmate de roșii garofițe

 Se-alintă-n reverii de rai și simfonie. 

 Te-aștept de-o veșnicie în fiecare seară, 

 Aștern petale albe pe drumuri fără nume 

 Și te cobor în vise cu dor de primăvară,

 Înalț în rugă gânduri peste cetăți și lume.

 Renasc povești nescrise închise în sertare,

 Purtate de-adierea iluziilor…

 În ochii tăi albaștri respiră valul mării, 

 Doinind cu glas de îngeri cântările cerești,

 Dansează-n salbe iriși în șoapta primăverii,

 Pictezi cu ploi de vișini pastele de povești!

 Verset de rugăciune din Psalmul de iubire

 Îmi luminează gândul când se adună norii,

 Mă-mbraci în strai de stele, gravezi mărgăritare,

 Alungi din mine temeri, cu zâmbete-mi țeși zorii!

 

 Cu râuri de iubire îmi speli lăstarii…

 Trec trenuri fără țintă, în gări fără oprire,

 Iar casa de bilete a dispărut subit,

 Nu-i cine să mai creadă, să cumpere himere                  

 Spre vise interzise, ce-ncep cu un sfârșit!

 Ne confundăm în ceață cu mii de călători,

 Căutându-ne bezmetici în stații și vagoane,

 Ne-ntrezărim prin lacrimi de viscol și ninsori,

 Doi clandestini haotici pe-a vieților peroane!

 În clopotele iernii zăpezile…

 Departe tu, departe eu, înspre niciunde, nicăieri, 

 Ca două aripi de cocor, ce nu se-ating în zborul lor,

 Himere-n vis de primăveri, impare umbre dintr-un ieri,

 Ninsori de patimi în cuptor, destine, legi de muritor!  

 Scrisori  în șoapte de zăpezi, miraje-n care sper să crezi,

 Două magnolii despărțite, de anotimpuri diferite,

 Nostalgic pian doinind amiezi,  împărății de fluturi verzi,

 Speranțe parcă ațipite, cerșind secunde…

 A nins un fluture pe-o floare

 Cu îngeri albi din ochi zglobii,

 Mărgea sărut plin de candoare,

 Gravând in suflet papadii!

 

 A plâns un fluture de teamă

 Că va-ngheța de-atâta ger

 Și-a frânt aripa și te cheamă

 Să-i torni balsam de mir și cer.

 Mi-a scris un fluture răvaș

 Despre aleanul ce-l respiri,

 Cine-a plecat, cine-a rămas

 Să se dezmierde-n amintiri?

 Iubiri și fluturi fără…

 Convoaie de vise se sting între gene

 Când râu izvorăște sub pleoape verzui,

 Îți sunt acuarelă, un vals de sirene,

 Ninsori de lavandă cu ochii căprui.

 Nu-ți scriu despre dor sau stele căzute, 

 Un ram de măslin prin îngeri trimit,

 Tu pune zăvoare iubirii pierdute,

 Sub semnul uitării te las răstignit! 

 Aștepți un răspuns? Alintă-mi culoarea!

 Strivește petala tăcerii în lacrimi,

 Vindecă-ți dorul,…