Strâng pleoape închise
Cu degete răsfirate des.
Focul arde reci tâmple
Demult nemaibătute.

Acoperișul lumii
Se ceartă cu vântul
Să nu se mai îndoaie
Despre dimineață.

Arunc aiurea gândul
Spre pereții obosiți.
Poate-mi șoptește ceva
Nedeslușit, ecoul.......

03 08 2012
ȘTEFAN OANĂ

 Păsările rup cerul

 în cioburi

 sub aripi sus,

 zbor în oglindă.

 Florile sparg iarba

 în arome

 deasupra de frunze,

 împlinire de rod.

 Norii cad viu

 în valuri

 pe pământ reavăn,

 colț de sămânță.

 Visul doarme frumos

 sub pernă

 de mâini…

 Suflet umil

 frumos

 închis în lemn

 de abanos

 sculptură vie

 de om bun

 în lemn de

 indian nebun

 ai zâmbet gratis

 pentru toți

 ne faci un vis

 din albe nopți

 ești un OM bun

 prieten drag

 suflet frumos

 închis în lemn

 curat

 de…

pașilor tăi

că au știut

ce să umble

nu în genunchi

ochilor tăi

pentru căutarea

asiduă de clar

pe dinăuntru

buzelor tale

că au incantat

tremurând fierbinte

rugă pe de rost

mâinilor tale

că au sfârșit frumos

încătușându-mă

spre…

 Nu e decât

 esența plină

 de infinit.

 gustă-i adâncul

 femeie

 din pleoape,

 are miros fierbinte

 de nesfârșit

 chiar de-i sorbi

 cu nesaț veșnicia

 din clipa perenă

 ramane tot

 o eternitate.

 Femeie

 naște-mi secunda

 de azi,

 copil…

 Visele vii

 sunt lumi paralele

 când pleoapele-s moarte-n

 cădere ușoară de somn.

 e viața oare

 sumă de vise deșarte

 sau dormire de os?

 trăirea-i cădere

 ori căderea înălțare

 ne trezim din vis

 sau acolo murim

 e somnul închisoare

 de noapte

 ori drum…

 Virtuali ne sunt pașii neobosiți

 Negre înghețat, spațiile

 Dintre cuvinte

 Respirăm doar din amintiri

 Realitatea e capcană de minte.

 Urlăm fără ecou înapoi

 În păduri desenate pe jos

 Sub retina cuminte

 Ne crapă buza de plâns

 Nimeni n-aude nervul cum minte.

 Virtuală e viața

 Fără…

Întind pielea sec uscată la ploaie

Ochii-mi plâng de doruri de nori

Picătură de apă, hai și-mi înmoaie

Din pori, neieșiții încă de muguri fiori.

Sorb spumă rece uimită de val

Cu amară piatră acră de soare

Îmi scarpin tăcerea de ultimul mal

Înotătoare născute invers, precare.

Crude înghit cu sete, crocantele brize

Tentacule…

în patru împart

sec bobul de grâu

și-mi dă pâine cu rest.

oare unde e încolțirea?

în patru am ochii

când mă trezesc

și-mi dă orbire cu plus.

oare e întuneric?

în patru pun versul

două se văd bine

două să le ghiciți.

oare ce e, ciupercă?

în patru împart…

În țăndări fascinante de lumină

Limpezesc, la mână, bucăți de întuneric.

Prea multă sudoare de glezne îndoite

Pentru o biată oglindă negru-opac.

Întind apoi timpul furat, pe creier

Îmi pulsează tâmple a pământ mucegăit

Și-mi răsar viu neuroni ancestrali

În vârfuri de degete impar neagățate.

Cuprind teama din venă cu lauri

Să mi se…

Îmi sădesc adânc gândurile

Cu gura plină ochi de pământ

Înclinat umil la orice pădure

Ce tace frumos liniște, sfânt.

Cresc în jos vale de deal verde

Mărginit de albastră mirare în sus

Zâmbet udat în lacrimi de stele

Ce plouă moale, târâș și abrupt.

Focul sacru a ramas nemișcat

Cântând fără noimă pe febra…

Aleargă la izvor dimineață

La o aripă distanță de întuneric

Umple căușul palmelor cu apă

Și citește-ți limpezirea în ea

Are forma unei inimi curate

Prinsă între două timpuri reci.

Nu mă crezi?

Privește!

20 07 2012

ȘTEFAN OANĂ