chemarea frunzelor, auzi?

vântul le destramă cuvintele

şi ele curg 

în singuratarea zării



ploi inundă veri

amintirea muşcă cu dinții toamnei

ruginiul inimii, e frig

lumina ochilor coboară în adâncul privirii



plec aşteptând

nesperat anotimp e gândul

respiră căldura inimii

din târziul rămas fără timp



ascult, desfrunzite şoapte

se sting în privirea lunii

rânduri de…

  sunt doar tăcerea

  decupată din

  perechea de aripi

  care îşi arde zborul 

  în necuprinsul inimii



  adâncul cerului

  din răsăritul privirii

  şi-a închis strălucirea

  în colţul unui anotimp

  nenăscut încă



  amurgul adoarme clipe;

  scriu în imagini

  alunecând în vise tăcute

  povestea picăturilor de rouă

  rătăcite cristale zidite în gând



  fragment de…

  la marginea zidului

  respirând gânduri,

  suflete desprinse

  din alcătuiri

  efemere de lut

  ard cuvinte

  pe altarul destinului.



  atingeri de tristeţi

  regăsite în

  sunetul clapelor

  alunecă pe

  ritm de note murind,

  în pustiul de lumină

  al palmelor calde.



  cândva,

  sub tremurul genelor

  vor locui copaci

  înfloriţi la

  capătul toamnei, …

  

  în camera goală,

  pereţii se ascund în spatele colţurilor

  unde respiră speranţa,

  umbră a nopţilor lungi

  de unde

  nu mai există plecare.

  cerul străin,

  e gheară

  rănind tăcerea

  florilor oarbe

  ce înfloresc

  îngropând vise

  sub tremurul inimii,

  şoaptă ce moare

  la marginea nopţii

  închizând

  zgomotul…

  Contur

  de palme

  risipit

  în degete albe

  suspendate

  de amintirea

  gândului,

  desenează

  ploaia sufletului

  murind

  sub veşmântul

  cuvintelor.



  Picătură

  în dimineţile

  paşilor desculţi

  căutăndu-şi calea 

  ating norii

  în zbor de clipe

  fără limite

  de albastru,

  pătrund în

 …

 vis rătăcind

 la hotarul

 cuvintelor

 nemărginire

 aşternută

 pe zidul

 tăcerii

 eu, pagina albă

 pe care literele 

 au culoarea

 răbdării

 scriu întristarea

 în veşnica rugăciune

 a ochilor,

 îngheţ în absenţe

 secundele

 separatelor ţărmuri, 

 pulberea stelelor

 oglndindu-se în paşii

 picurilor de ploaie,

 sărutul clipelor

 aşternut

 pe ninsoarea

 florilor de…

Paleta de culori

 de pe şevaletul destinului

 a îmbrăcat îndrăzneţ

 nuanţe de speranţă

 în universuri de gri.

 Inima a colorat-o în alb

 asemeni pânzei

 de pe catargul vasului

 care îşi poartă visele

 în zgomot de gând

 plutind pe mări de cuvinte.

 Alegi... culori.

 Întuneric şi foc,

 lumina...e zăpadă?

 Construieşti ziduri

 întinzînd mâna

 spre cerul visului,

 secunde şoptite…

 Scutul inimii mele
 e blândeţea ascunsă
 în cuvinte care au
 culoarea lacrimilor.
 Pastelul florilor din
 infinitul de iubire
 păleşte trist în
 grădini de suflet
 răvăşite în furtuni
 de vise pierdute;
 îngeri trişti privesc cerul
 cu ochii amintirii
 în care albastrul nesfârşit
 era vis împărţit la doi.

Îţi dau întâlnire
la capătul cuvintelor
despărţite de punctul
nopţilor albe. 
Respirând
într-un strop de lumină
exilat pe umărul copacilor
îţi voi privi lumea ascunsă
din sufletul sfărâmat
şi îţi voi răsări lacrima tăcută
pe cerul viselor mele;
rază luminând depărtarea
fărâmă de soare
într-un gând îngenuncheat.