aici nu accept mai puțin,

dacă înțelegi iubirea

ca pe o funie de care atârnă inima mea,

pendulă între rătăcirile tale

și unghiul mort în care rămân suspendată după,

neștiind că noaptea mea începe acolo unde te sfârșești tu;

din beznă se simte un aer strangulat

o tăcere fără nume mă stăpânește,

tu

eu

nimeni;

cea mai grea e dimineața

poetului fără lumină,

condamnații la (ne)iubire se tânguiesc

în mine,

nu știu ce să le…

Ioana pictează. La fiecare lucrare

atinge arcușul din suflet

și presară peste amestecul

de ulei de in și culoare.

Ioana atinge toamna pe umăr,

o scoate din rădăcini de copaci

din frunze ruginii ca pe-o statuie

o așează pe pânza virgină

se așează pe sine peste compoziție.



Ioana dăltuiește forme de neînțeles

iubește…

aici plouă mohorât de parcă

Îmi voi aduce aminte

în noaptea frământată cu dor

de aluatul moale în care modelam copilăria

de frânturi de pași scârțâind podeaua rece

când mâinile mototolite în perdeaua anilor

și părul strâns la spate urmărind rigid linia gâtului

îmbrățișau copilul cu ochi negri



de răpăiala ploii pe streașina casei

și mirosul toamnei a nuci și mere…

Din vis în vis te ating mai rar

îmi surâzi prin perdeaua de frunze

drumul își pierde conturul -

mâna ta nu mai schițează 

sub nervuri.

Casa se îngroapă în călcâiul toamnei

ruginite gânduri se desfac din cochilie

voi fi acolo pentru anii în care

nu se vor mai scutura diminețile

de povara singurătății

ridicând iar…

uneori îmi vine 

să închid puroiul

să nu mai sângereze 

trotuarele

să spele ploaia

vina din ochi

să nu mă mai privească

pruncii însetați

azi am închis ochii

a câta oară

o mână a stat întinsă

în fața mea

am mers mai departe

mi-am închipuit că toți copiii au o…

În mine încape o singurătate

mare cât o gură de toamnă

revărsată peste muntele

din care se prăvălesc în chipul înserării

iubirile de chihlimbar



În mine se ascund oglinzile

cu colţuri rimate

pe luciul capcanelor

în care se prind uitările

celor mulţi



ca fluturi de noapte

gravitează…

când în curtea bunicului

caisul

încă își întindea 

ramurile noduroase

peste streașina casei

mămăliga aburindă 

cu brânză și smântână

strângea în jurul mesei

ca spicele

trupurile flămânde



icoana din peretele de răsărit

și ceașca cu smalțul sărit

solnița cu sare…

obișnuiai să locuiești în mine

să umpli și unghiul

în care nicio pânză de păianjen 

n-ar fi încăput,

în dimineața aceea surdă

de toamnă târzie

am știut că ești poemul care nu poate fi scris;

de atunci am scos

vers după vers,

m-am învelit în rugăciune;

acum aștept o altă dimineață

să ne adune…

sunt bolnavă de tine

octombrie 

când îmi pătrunzi până la oase

nopțile 

trăiesc o zi în trei ceasuri

fără umbre 

auzi vuietul frunzelor

cum te strâng în mine

nu mai sunt eu

cea care-ți respiră prin piele

picură din mine 

un sărut hoinar

foșnesc plopii - metereze

între…

ploaia se întoarce în sine

spălând trotuare obosite

coroane arămii se clatină ritmic

șuieră mohorât o toamnă rece

cât toate temerile mele;

sunet de vioară îmi modelează suflarea

uit de ce mi-era dor 

cum încăpeai în versurile mele

ca o pasăre de lut 

strigându-și zborul,

ceasul a rămas odihnindu-se 

la piciorul pădurii

peste noi timpul

rămâne verde crud

în pas de…

Trăiesc în cratere săpate de ploi

şi pâlcuri ţepoase de iarbă,

un soare singuratic

adulmecă pământul

cu ultimele puteri;

peste văi arămii

sufletul meu tace,

demult

într-o toamnă 

te-am iubit

atât de mult

încât să-ţi port numele

prin toate frunzele;

în…