necenzurat

[Mihaela Roxana Boboc]

aici nu accept mai puțin,
dacă înțelegi iubirea
ca pe o funie de care atârnă inima mea,
pendulă între rătăcirile tale
și unghiul mort în care rămân suspendată după,
neștiind că noaptea mea începe acolo unde te sfârșești tu;
din beznă se simte un aer strangulat
o tăcere fără nume mă stăpânește,
tu
eu
nimeni;
cea mai grea e dimineața
poetului fără lumină,
condamnații la (ne)iubire se tânguiesc
în mine,
nu știu ce să le zic,
viața e o margine
și toți se lovesc în muchiile tale,
unde e iubirea,
unde,
niciun pom nu-și scutură frunzele
să te acopere,
rămâi mai gol decât întunericul
bătând în ușa muribundului.

[Mihaela Roxana Boboc]

da Coza, sentimentele dau puterea. Mulțumesc!

Ionel Mony, ai subliniat niște versuri dragi mie.

Augusta, Gabriela, mulțumesc pentru însemne!

Sofy, îmi pare rău că ți-am accentuat durerea, nu pot să-mi imaginez ce e în inima ta de soție, dar știu ce a fost în inima mea de fiică atunci când după 2 ani de luptă contra cancerului cu metastaze multiple, tata a plecat ”mai sus”.

Iris, oare nu suntem toți plini de contradicții?! Farmecul firii umane...

Gina, ai dat o interpretare frumoasă scrierii mele. Mulțumesc!

[gina zaharia]

tunelul de stele pe care-l urmează poetul între un eu şi un tu (întreg condamnat la iubire în picturi de timp)

drag,

[Gabriela Grădinariu]

Inspirată tânguire, admiraţie!

[Sofia Sincă]

O poezie tristă, o iubire ucigătoare... contrar celor aşteptate de la iubire. Poeţii, aproape toţi scriu trist, sunt trişti. Vorbesc de moarte şi de starea muribundă, fără însă a cunoaşte adevărul. Este mult mai tragic decât în imaginaţia de poet.

Am citit poezia şi mi-a plăcut, pentru că-mi place stilul, dar m-a întristat mai mult decât eram.

Sofy

[Chris]

Foarte frumos! :))

[Ionel Mony Constantin]

cea mai grea e dimineața
poetului fără lumină,
condamnații la (ne)iubire se tânguiesc
în mine,
nu știu ce să le zic,

EXCELENT

[Ion Lazăr da Coza]

Versuri puternice cu liant între ele - iată poezia!

da Coza