Prinși în clești, de clipa vie,

Mici rotițe într-un plan

Ne luptăm, bolnavi, cu zorii

Pas cu pas și an cu an.

Moare timpu-n fiecare

Vii ne naștem, vii murim

Vom plăti ca orișicare

Vina noastră că venim.

Una după alta, clipe

Închid ochii-n mâini pe piept

Altele se nasc să țipe

Implacabil, către…

Se scurg umile, ziduri grele

În lacrimi dulci, de ochi plecați

Pășind, ai mersul plin de stele

De pelerini, cântând, încarcerați.

Ai soarele închis în salbă

Plânsul demult ți-a înghețat

Te rogi la fiecare lună albă

Să ai fugire, lină, de păcat.

Patul ți-e greu de-atâta gol

Și rece a lui curată-mbrățișare

La masă-i scaun…

 Cărămizile sunt roșii

 sa nu se vadă sângele

 țâșnit dintre degete albe

 trudite crunt, sărat.

 Piatra e adânc înfiptă

 de atâta, prea greutate

 cu umeri îndoiți spre sfârșit

 din rădăcini nemaismulse.

 Pământul e atât de rotund

 încât amețim și-n somn

 orbi de lumina neagră

 dintre nedormite…

Nu am smuls eu

sâmbur din miez,

culoarea nici măcar

n-a existat, rotundă

ci doar un dulce

portativ imens

panglică de început

imens fecundă.

N-am gustat

dulceața făr' de limbă

mersul dinspre genunchi

nu l-am tocit și tac

mă-mpleticesc aiurea

într-o secundă

pasul îl am de…

- tablou -

tăcerea cireșelor îmbujorate

așteptând cuminți culesul

pe margine verde de frunză,

cu sete vie de sacrificiu.

zgomot de licurici stelari

împăienjenind toată noaptea

neîntortocheat de liniar

ca un drum sec, de lapte.

visul, indescifrabil, peren,

pune timp fix,…

să mergem

împreună,

un pas eu

un sărut tu.

marea se revarsă

peste stele

ca o lacrima

dinăuntrul luminii

dorințelor tale.

hai...

pune-mi în lanțuri

obrajii

să nu mai pot

plânge,

măcar... să urlu

pereților

pictați

de…

Căreia îi datorez

 împăcarea de sub pleoape

 depărtarea, de aproape

 perna moale de sub gând

 cârja, ferm, înfiptă-n vânt

 pasul sigur spre pământ

 mușchiul verde dintre ape

 crud, când urlu, mărul vechi

 nopți de zi fără perechi

 mângâierea făr' de mână

 descântec de zână bună

 sărutarea, stea în frunte

 înspre jos,…

Tu,

erai acolo în genunchi

icoană încrustată în așteptare

la o lungime de aripă

de cer.

Trudeai pământul grijilor

în formă de zi

și-ți creștea așa de frumos

aluatul de gânduri,

așteptând cuptorul.

Împleteai vise cu mac

și cu miere de dor.

îngenunchiai întunericul

numărând pe…

Apoi,

a fost întunericul

definitiv.

liniștea mirosea orb

a foc fierbinte

și sacru.

timpul s-a terminat

înspre marea tăcere

fără pui de secundă.

durerea avea gust

de tămâie dulce înfiptă

în genunchiul rugii.

înăuntrul crucii

diamantele urlau

a negru…

(ÎN PAT)

Lumina a venit

odată cu văzduhul,

ca un scâncet uimit

de adormire la sân

a unui surâs ingenuu.

somnul a început

cu îngerii din vise

și dulcea albă clipire

de pleoape închise.

dormirea din viață 

ne-a înălțat mut

oasele crude  în sus

povestind a parfum

de înflorire,…

prin oameni

trece vântul

fără să șuiere

apa nu-i sperie

potolește doar

setea de noroi

timpul zdrăngăne

amarnic și zimțat

sub armuri

pline de gol

munți au la gât

salbă de zbor

spre adâncuri

întunecate.

Omule

fii mai bun

căci eu

nu mai…