am zărit focuri arzând

dincolo de cer

cenușa robă

jucându-se

de-a oarba

îmbracă viitorul  în frac

rugăciunea

spărgea clepsidra

evadare umilă

timpul risipit

având polen

cu gust de pelin

albine uriașe

au mătrăgună în stupi

iubind frumosul

o vom transforma în miere

râuri curgătoare care se varsă

în mântuire

mi-e slova lin izvor de apă dulce

la care vin străini să se adape

și  vin priveghetori  ca să se culce

într-un culcuș încă purtat de ape

ea poartă pe alocuri vocea tristă

prin care tot încerc să-mi chem bătrânii

precum ciobanii tot îsi cheamă câinii

când lupii vin la stână sus pe creastă

e uneori o lacrimă fierbinte

pe care toți au dreptul ca să umble

voi spune doar atât obraz nu dinte

trec…

dimineața alunecă

discret

învăluită în rutină

sirenă

făcând topless

de la un tramvai

la celălalt

grija zilei de măine

îngenunchind pe asfalt licuricii

freamătul orașului

paloș cu trei iubiri

una uitată

bunul simț

două  mai mult

de fapt  mai puțin

prezente

sinceritatea 

responsabilitatea

pe obraz

trecutul…

ploua frumos

în Basarabia

cu litere latine

ploua

și fugeau

unii

de ploaie

ca dracul de tămâie

am ridicat privirea

spre nori

Eminescu și Esenin

la o ceașcă de ceai

zâmbeau

cu

complicitate

e timp destul

să-ți pieptăn în surdină

rădăcinoasele-amintiri

pe plajă

îngerii

acum răsfață

cu un val rebel

nudiștii

ce-au creat

mocnitul foc

pictat de prometeu

într-o mansardă

creponată  

de atâta dor

obrajii înroșesc

la ceas târziu

nu de căldură

ci de frig

când eu

amant de-o seară

te-am chemat

ecou epavă

scump

dar drag

ai…

primul dans l-am făcut

în brațele mamei

la sânul ei

când mă hrănea

cu setea ei de viață

și adn-ul străbunilor

pe o melodie

lăstar

din sufletul lui Apollo

știută doar de ea

zăvor lui Ares

cântată  cu glasul

ușor tremurat

de grija zilei de mâine

privirea ei arc peste timp

mă  încredința altui sân

la care fiul meu

apoi

făcea primul dans

te zideam

în inimă

și plângeai

în ritm iambic

refugiată

în amintirea

sărutului dintâi

imaculată

în rochie de mireasă

așteptând să-ți spun

ce mortar folosesc

mâinile

mă-mbrățișau

cu sete

iederă

învăluindu-mă

hulpavă

pe dinăuntru

apoteotic

de fapt

tu m-ai zidit

în noaptea nunții

l-au prins
la granița dintre
frumos și realitate
și vameșii
l-au catalogat imediat
traficant de iluzii
diluate în
picături mici
altfel ar fi fost toxic
încerca să intre
printr-o spărtura
pe aripa unui fluture
în veșminte de clovn
n-ai voie
spuneau vameșii
visătorii
nu pot trece
fără pașaport

plâng și poeții
mai mereu
și-n lacrimi
ancore
stau resemnate
reptile versuri
versuri cochilii
mlădițe
zâmbind
complice către cer
plâng si poeții
mai mereu
lujer de toamnă
deghizat în lacrimi
năluci pictate pe obraz
dintr-o iubire
care-a fost un fals
un kitsch
la modă ce e drept
ce s-a hrănit

cu boabe de tristeți

și de dureri

ne-mparte domnul toate pe din două

câtă dulceață e atât venin

câte gunoaie sunt atâta rouă

astăzi bobocul  și apoi un spin

povestea noastră chiar e-o simetrie

în care încercăm să regăsim

legenda care-ar fi putut să fie

pe muchie de cuțit apoi trăim

dar repetăm aceeași tragedie

purtăm povara fructului oprit

și rușinați plecăm în pribegie

știind că din păcate am greșit

mi-au plăcut afroditele

și ai dreptate

orice femeie

este într-un fel sau altul

o afrodită

bărbatului îi lipsește ceva

ce femeia are

și lipsa aceasta

îl face urât

el este frumos doar

când este copil

sau când iubește

o femeie

atunci

este frumos

pentru că ia forma iubirii,

cum ia poetul

forma versului

iubirea…

am fost impreună

la cules

de fructe de iubire

le-am găsit necoapte

biciuite de tenebre

distorsionate

de murmurul pervers

al zorilor

înainte

de primul cântec

cu miros de primăvară



te-am strâns în pumn

săgetând

cu privirea

de jur împrejur

victorios  

tobele băteau în tâmple

în ritmul inimii

prinzând rădăcini

din alt soare



n-am spus nimănui

 m-au dat de gol…

mamă,n-ați mai trecut demult prin sat

și m-am gândit  ca astăzi să vă scriu

să știți și voi ce s-a mai întâmplat

de când adresa voastră n-o mai știu



moș Iuli a lovit-o iar pe țața

cu palma-i grea pe părul ei albit

sătenii spun c-atâta i-a fost ața

că numai de aceea a murit



ogorul  de departe  e pârloagă

și nu mai merge nimeni la prașit

dacă nu pui de toate în desagă

și singură cum sunt am obosit



dar nu vă faceți…

mi-e greu

din ce în ce mai greu

să cred că vii

din visurile  mele

în ele  te-mbrăcai 

în flori de  liliac

și îmi șopteai 

cu glasul de zeița

că îți…

nu m-am priceput

niciodată

la iubit

am făcut-o și eu

cum am simțit:

dupa ureche...

pe brațe

după sâni

mă rog

pe unde

m-a dus inima

capul mă ducea

în altă parte

dar inima era șefa

ce zicea ea

era lege

și pentru cap

și pentru buze...

ochii

cred că erau agenți secreți

ei vedeau

trimiteau impuls

până când inima

începea sa bată

rău de tot.

ce securitate…

în biroul acesta suntem niște eroi

suntem naționaliști sută la sută

șpăgi de milioane când au venit peste noi

n-am luat un leu  am luat doar valută





dintr-un amărât  și controversat salar'

toți avem mașini străine și vile

nu contează că de nimic n-am habar

aici am intrat doar știți bine pe pile



am un unchi mai sus nu vă spun cât de sus

și-o mătușă pe-o stradă cu vechi renume

conștiiță nu am și de aceea m-au pus

unde se…

mă priveam

pe furiș

în oglinda

ochilor tăi

poartă de intrare

a tăcerilor

prigonitul suflet

tiptil pășea

să nu trezească…

poarta  la care

băteam  amândoi 

azi s-a închis

cerul  negru

ne spune

că fapta

deja s-a prescris

sorții…

ningea frumos

în dimineața-ceea

cu petale de ghiocei

ningea



în văzduh

îngerii șchiopătau

în ritm de salsa

iar doi…

chiar dacă astăzi

drumul pare străin

mă recunosc mângâierile

rătăcirile din gand

și-mi pare totul

mai ușor acum

chiar daca

sunt pentru trecatori

doar

un bătrân

plângând

în flăcări de ghețar

picură

puțin câte puțin

zâmbetul

celui ce-am fost

și nu mai pot sa fiu...

nectarul nopții

în care te-am reîntâlnit

mi-a pictat

pe…