se rup membranele

picurii se desprind

de sârma ghimpată

și de ochi

eu te ating cu fruntea

te înfășor cu pielea ei

ca într-o peliculă

de staniol

în care te vei coace

cu fiecare plecăciune

așa până când

îmi vei auzi foșnetul

și te vei ridica

purtată de…

am clătit ochii de mii de ori cu tot ce am găsit

în drumul meu femei copaci ferestre și petarde chiar

am băut atâta apă

aproape cât un fluviu care ar fi de ajuns pentru

a adăpa toate vrăbiile lumii...

neinvitați puteți și voi călători în mine

fără să stați la cozi interminabile

nici să așteptați luni de zile pentru un strop

de cerneală sau un…

întind mâna

înfrunzește un ram

întind mâna

îmi cade un fruct din gură

desfac palma

zboară stoluri de porumbei

umbrele își părăsesc zidurile

copacule

în care îmi curge sângele

sunt însetat

sunt însetat

înfige-ți rădăcinile

în mormântul meu

până mi se vor întoarce…

ființa-ceea secretă a dat azi

câteva lacrimi pământului

a renuțat pentru o clipă

să mai vopsească pielea fragedă

în culorile curcubeului

leoaica își alege partenerul

după puterea caninilor

de sfâșiere

arborii după cum bate vântul

eu doar îmi întind umbra

și mă plec atingând cu fruntea…

se întinde mâna dreaptă

întorcând clanța ușor rece

abia trezită

de căldura ei

rostește:

mâna aceasta face minuni

deschide porți

mângâie creștete

aprinde lumânări

pictează icoane

ridică ziduri

mâna aceasta rupe frunze

taie crengi și rădăcini

smulge…

nu mai am suficient timp

pietrelor

puneți-mi ultima voastră întrebare

numaidecât va sosi moartea
care este mai mare decât mine
cu câteva clipe
și ar trebui să tac în prezența sa
cel puțin din respect...

un bărbat adevărat întotdeauna

cultivă în ochii săi grâu

doar grâu

femeile umblă în ei goale

cu uguitul în mâini

seceră spicele pline

le smulg din rădăcini

ciugulindu-le boabele

femeile rămân gravide cu pâine caldă

pe care o nasc doar când va fi el

acoperit de zăpadă

apoi își depun…

e neastâmpărat dumnezeul meu

da e mic și neastâmpărat

îmi recită poeziile

mă obosește de câteori le repetă

desenează cu creioanele mele colorate copaci

doar copaci cu rădăcini mari și cu aripi

deschide ferestrele

închide ferestrele

umblă la robinete să asculte strigătul apei

stinge lumina aprinde lumina

câteodată scoate animalul din mine

și se joacă cu el de a război și pace

îl ucide îl învie îl plânge ...

azi l-am trimis în…

muezinul se simte împlinit rotindu-se

mulţimea se propulsează pe cărări

purtându-şi fricile în buzunare

fiecare îşi va cumpăra la întoarcere

câte o iluzie şi o bucată caldă de pâine...

în casă mi se trântesc pe rând uşile

una câte una

după care se aude un foşnet prelung

numaidecât se va începe exfolierea

vor fi aşezate în grămezi sepărate cojile...

îmi…

trec dintr-un mormânt ín altul

dintr-un cerc în altul

ascultând cântecul

rănii mele imense

care se înalță

cu fiecare picur

pământul se micește

sub talpa mea

cerul se face un făt

iar sângele meu tace

chiar atunci

când strigă cerul

născându-se în ochii mei

în care…

ascult loviturile ciocanului

cuiul intră destul de greu

în lemnul acela uscat

mâna copilului e atât de fragedă

și neantrenată încă

semnul exclamării pe care îl privesc

e chipul meu

iar acest nume cu care mă iscălesc

cu nemărgintă mândrie

n-ar avea niciun sens

dacă nu era acea peșteră sau acel…

de mii de ani peștera mea privește un râu imens



un râu cu sânge de culoarea cerului



peștera mea îl mângâie doar când vine ploaia

cu praful ei și cu puțin din pielea frunții sale

copacii îl împodobesc

cu câte-o frunză moartă

iar pietrele scot din gura lui

din când în când

câte-un geamăt



de mii de ani peștera mea își…