e zece a zecea
douămii și zece ani au trecut
de când s-a scuturat palmierul
iar oxigenul
a împlinit trei sute cincizeci
de milioane
de ani
de când s-a ridicat din ocean
și s-a așezat cuminte în aer
așteptându-mi plămânii
tu mecca mea în chip de femeie
dezgolește-te
azvârle-ți veșmântul acesta negru
și rade-ți tot părul
nu lăsa niciun fir pe trupul tău
a sosit momentul
să-ți deschizi larg nările
și să respiri continuu
până la nașterea mea...
Adaugă un comentariu
Excelent!
Exotic.
da Coza
Superb! O pace lăuntrică simți, lecturând această poezie.
Am citit cu admirație
Despre aerul pe care-l respirăm, unul dintre elementele de bază ale terrei și despre Mecca - leagănul credinței islamice. Important este ca să fii foarte curat, la propriu pentru a te ruga la Mecca. Rasul părului este obligatoriu... știu eu, dar femeile își taie doar câte o șuviță, astăzi, simbolic. Ce ar fi dacă toate musulmancele ar fi rase pe cap...
Aici, în poem Mecca simbolizează aerul indispensabil pe care-l respirăm.
Mecca fiind cea mai importantă localitate pentru islamici. Rugăciunile se fac toate, cu fața îndreptată spre Mecca, locul nașterii profetului Mahomed.
Am citit cu interes,
Sofi
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE