E seară. Am să-ți cânt din stele; o să-ți șoptesc minutele plăcerii în jocul înflăcărat de dulce, din care vom ieși stafii afrodiziace. Am să-ți sărut inima cu sufletul... și sufletul cu inima, până când mâinile, desfigurate de atingeri, vor renaște din miezul incolor al umbrelor lunatice.

       Dimineața am să-ți hrănesc buzele cu sărutări; să gust din prima rază de soare topită de tine... până devin chiar eu o rază, să te iluminez în dragoste nesfârșită și să-ți supun corpul…

Haiku (I)

Ciclu început;

Voința luminilor:

Floarea de pe câmp.

Haiku (II)

Flacară blândă,

Stăpână a soarelui,

Terra-nvelește.

Haiku (III)

Stropii de ploaie,

Tunete și fulgere,

Vestesc pe pământ.

Haiku (IV)

Dincolo de zări,

În sumbră aşteptare,

Frigul pândeşte.

Haiku (V)

Luminând viața,

Privește viitorul:…

numele

este testamentul
existenței noastre

suntem născuți
în fiecare literă
însămânțată
pe buze

în gheața
timpului
topit în spațiu
trăiau toate
numele
în așteptarea ascensiunii
să fie inscripționate
pe rând
în sufletul de piatră
al pământului

când flacăra arde, iubito,

trezește în mine

focul veșnic...

învie dorința

născută

de demonii carnali.

îți sărut pleoapele

să-ți adorm visele

sub gene;

să ne visăm

în amintirea viitorului,

când încleștați,

rămânem

sub ochiul luminii.

să ardă, de gelozie,

îngerii pătimași...

rămași statui de cristal,

sub călăuza

pasiunii diavolești.

nu-ți fie frică...

în spatele…

din furtuna de vise
o frunză de aur
sapă
în piramida vieții
până când
zeii sunt transformați
în cascade
de înțelepciune

tulpina a prins
rugină
culeasă din
coșmaruri
de oameni
o speranță lăcrimată
plutește
în abisul lucid
verde

lumina oxidată
în van
zeii cu chipuri
de-oțel
o crapă prin
lacrimile lor
și pictează frunza-n
voință