din ochii ei curg cristale de sfială
ca o pictură se-ntregeşte-n culori spulberate
pensula se joacă prin părul ei
apa îi sculptează pielea în miresme de vară
doar valurile o cunosc
nici iadul, nici raiul
nu îndrăznesc să-i clipească
dar o urmăresc cu lăcomie
focul să-i sărute tălpile
gheaţa să-i mângâie sufletul
pasiunea pământului o înghite
o poartă prizonieră
prin inimi platinate de incendii
aerul îi plânge în formare gândurile
dintr-o clepsidră
veghează ochii de cristal
Adaugă un comentariu
Va multumesc :D modific acum.
O seara buna in continuare
parul > părul
Am citit cu bucurie.
da Coza
Va multumesc pentru comentarii, apreciere si sfaturi :D
Da, suna mai bine Jocul elementelor, va multumesc :D O zi buna in continuare
Un poem foarte frumos și patetic, de dragoste. Însă titlul nu e deloc potrivit. E din alt film. Sună a ceva filosofic... cel puțin astronomic. Iar poemul este dulce, jucăuș, tineresc, eliberat de orice gând negru - zâmbete înflorite în steluţe de gheaţă și cristal.
Prin urmare... schimbă doar titlul, Costin. Poate jocul elementelor... sau vezi tu cum.
Am citit cu deosebită plăcere!
Sofy
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE