mă voi pierde în tine torent de lumină

rafale de scântei invadează adâncul

stabilesc coordonate cu precizie platonică

dau contur zborului

dezlănțuiri senine murmur incandescent anotimp complex

cu temelie pe inimă



mi-ai adus fulgerul galaxiilor speciale

îngenunchez într-un gram de zidire

cu ochii închiși arunc marea peste nori

zgârii neliniștea și aprind focul prin care am pornit să te aflu

la porțile scărilor



voi călători spre un est…

mi-ai ars veșmintele inimii 

acum îmbracă-le tu 

erau fără cusur 

aceeași măsură 

cu dragostea 



ploaia s-a strecurat în mine 

nepăsătoare 

descoase răni

îmi stinge numele 



sigur ai plâns și tu 

pe altă planetă 

de-acolo se vor fi topit ghețari 



când ai împrumutat pumnalul 

luminii 

îți respiram ființa 

veneai împotrivindu-te 

fulgerelor 

prin pasul…

paznicii împart cărțile un fulger răsucește jocul

lupii adâncurilor gonesc spre lumină

ce sus e trenul de noapte ce sus

și plin de păianjeni

cântecul acesta se frânge de maluri

bemolii se țin după alai

o umbră își pune mâna la ochi

în curând vor trece cocorii spre nord

vor bara toate potecile verzi un fel de pact pentru o zi-două

cu peșterile nimănui

plouă cu licurici fără număr

nemurirea se reazemă de zid…

e ziua în care brațe crepusculare

își adună pietrele după înțelepciune și mister

se împart daruri

un munte bolnav de malarie stă în agonie

va fi cel mai răsfățat mire

cel mai…

ultimul cuvânt e orb de-a binelea…

urcăm într-un car deformat

trosnesc roțile sub toată noaptea mea

o țin de mână ca pe un fugar de pe margine se aud voci

să fie spânzurată să fie spânzurată

oprește-i degetele  pentru făclii

atunci mi-am privit palmele…