Am sorbit verdele pământului şi

mi-a sărutat gleznele;

în căuşul pietrei

am strâns, cu palmele goale,

stelele, cometele, tot Universul.

Mi-au prelins ochii

în roua fântânilor,

ca degetele unei lacrimi plânse

prin iarba cerului.

Zorii, dincolo de lumină,

i-au răsădit pe funii,

în amurgul…

Singurătate fost-ai tu,

Singurătate fost-am eu;

Un pelerin în veac plebeu,

O fulguire... spus-am "Nu!"

Au fost efemeride, corbi,

În gol petale au căzut;

Pământul, ochiul nevăzut,

A-nchis cuvântul printre orbi.

Un heruvim îndurerat,

Copacul-Înger ne-a cuprins,

Când sterpul râu de necuprins

A stins nisipul sângerat.

Destinul astfel a murit,

Un alb atol rămas-ai tu,

O…

În stele-mi arde trupul şi-mi numără toţi anii,

Când toamnele în scrumuri ucid pe rând imagini,

Hlamide plumbuite pictează-n gri castanii

Şi frunzele sunt moarte... rescriu cenuşa-n pagini.

În stele-mi arde trupul o ploaie ruginită,

Prin albii gălbenite trec zilele-n angoase,

În vatră, un cărbune - o viaţă decrepită

Miroase-a nufăr negru... e carnea mea pe oase.

În stele-mi arde trupul o lacrimă de humă,

O…

De-aş fi fluture orb,

aş stinge visul Copacului-Om

pe umbrele paşilor tăi,

răzoare de timp răsărite-n cenuşă.

De-aş fi fluture orb,

aş uda câmpia cu stele

din palmele dimineţilor mele,

elegii cercuite-n arpegii solare.

De-aş fi fluture orb,

aş ucide-n culori

zâmbetul unei toamne târzii,

când ceţuri adulmecă-n gri.

De-aş fi fluture orb...

În şoapta unei clipe, o lună se-ncovoaie,

Îşi ţese lin în codri un cearcăn de văpaie,

Iar cerul e pescarul ce-ar vrea să înfiripe

Năvodu' lui de stele în şoapta unei clipe.

Se-nvăluie în magic, în izvodiri sihastre,

Speranţa călătoare din tainiţe albastre,

Izvoare învelite în dorul ei, letargic,

Îi tulbură tăcerea, se-nvăluie în magic.

Dar clipa se sfârşeşte când răsăritul…