Dacă liniștea

zgârie norii tăcut

în zig-zag efemer

de frumos început

Dacă buzele-ți torc

a creste de zahăr

în glob de cristal

transparent candel

Dacă visul

doare frumos

intrând sacru

în fibrilații nocturne

cum?

Cum să mor…

ești magie

atât de bună și rece

într-un pahar gol de apă

aduci ploaie-n deșert

nori fierbinți de curcubeu

și rouă dulce

în cupe de nuferi

umpli pe dinafară

ecou de tremur

și împlinești porunci

nemaivisate

nu doar trei...

ungi brazi seculari

cu fum alb de…

De ce m-ai condamnat

pe viață

la fluier de lacrimă.

Știai că atunci

când o să cad

am să-ți cânt

nemurirea.... ?

08 05 2012

Ștefan Oană

Întunericul

împarte lumina

în stele,

ard sau aprind.

Ziua

încuie coșmarul

în răsărit,

usuci sau înflorești.

Constelația

iubirii

are doar două astre,

imense.

Focul

se poate stinge

doar cu foc,

sau jertfă.

O…

Aduci amnezia necesară

nervilor prea încordați

din colț de suflet umed

încruntat în lacrimă.

Te reverși voluptos de cald

în formă de nedeschisă amforă

între gânduri atât de opace

liniștindu-mi talazul degetelor

bolnave de marmură.

Bați rece întuneric

în cuie albe de argint

răstignind somnul

nedrept de…

te aștept iubire

masa-i pusă

patul de tine

urlă a gol

florile îti vorbesc

de apă-n glastră

și soarele

de tine-i chior

holul chircit

îți cere pașii

cartea închisă

de semne a uitat

perdeaua flutură

prea tristă

și despre tine

mi-e păcat

las usa…

poteci pierdute, nemaidate în floare

dungă fină, tăioasă, conturului meu

desparți în două sfinte limpezi, izvoare

animalul feroce, de aprigul zeu.

mântuiești apa dintre calde nisipuri

pom fructifer ce-nflorește din ger

piramidă-ncrustată cu ambele chipuri

visate de nori, într-un ultim mister.

strivești iubirea noastră sub pleoape

cu…

de gura ta fierbinte dimineață

șoptindu-mi aripi albe de iubire

de ochi uimiți la fiecare zbor

ce-au poposit fără sosire,

îmi e atât de dor.

de tălpile-ți flămânde-n mângâiere

pierdute drag în tâmpla-mi caldă

cu tine am acum atâta vrere

să îmi mai iau, o naștere odată,

îmi e atât de dor.

de râul tău de miere ca o…

s-au încrucișat, multiplu

înlănțuirile noastre verzi

din viță de vie,

de prea înnodate inimi

încătușate cu lacăte

sfinte, fără de chei.

iarba fiarelor e demult

pe lista specilor dispărute.

fierarul a murit atunci...

odată cu străbunicul

iar forja se va inventa

peste o sută de ani.

belciugul…

EȘTI ATÂT

        DE FRUMOASĂ

că primăvara, florile

au termen de comparatie.

apa s-a adunat în lacuri

doar să te guste de dimineață.

soarele plânge cu dinți

cristale, roșii de ciudă

când te piepteni cu rouă.

îmbraci caldarâmul gri

cu moale de tălpi dulci

înmiresmate de nealergare.

păsările renunță la…

A frig, distanța

doare de tine

norii, dorul îl face

mai negru, mai greu

iubito, azi plouă

cu rece în vine

și gol imens

de sufletul tău

plumbul nu-i negru

dar doare fierbinte

demult a uitat

să mai râdă un zeu

îmbracă iubito

voalul de apă

în picioare trage-ți

trei bălți și o…

Atâta lumină

conține sufletul tău

încât dă în foc, stele.

Atât de curat

ți-e gândul frumos

că nuferii, plâng a mâl.

Atât ești de dulce

încât aluatul ți-e miez

de trestie, de zahăr.

Atât de caldă

înflorești în mine azi,

soarele e doar o simplă lună.

Atâta…

nu o irosi,

înghite-i tăcut

tristețea dulce

și dă-mi-o

când voi muri de sete.

ți-e teamă de sfârșit... ?

să nu!

căci te condamn pe viață

la frică de frumos început.

nu plânge de fericire

decât dacă-mi crești

înăuntru...

atât de sus.

crede-mă-n nori

chiar de nu plouă

timid în…

oare unde

torci, tristă, clipe dragi,

departe sau în mine?

simt sub inimă,

degete de mim,

mână ce mă tresare

din morți, aievea

frământând carnea

vânăt de veche.

închide-mi zbaterea

cu cruce de limbă

când te sperii

de viață.

unde ești

suflet de păpușă

ce plânge…

nu mai știu să număr

decât până la doi

și doar pe degete.

distanța până la lună

e lumină comprimată

sub pleoape flămânde.

kilometrul e clipa perenă

ce măsoară cu minus

suprapunerea buzelor

din contopire.

întunericul cade-n genunchi

chircit sub vise frumoase

și încă nenăscute.

ia-mi glezna la…

lacrimi dulci

pe loc de rană

întredeschisă

lovind în plex

dezamăgiri triviale.

ștergi temeinic

nori, la tâmple reci

de ploaie,

și țărâna dintre

pagini pustii.

rupi calendar

prea sfânt

în sărbători la minut

din povești demult

nespuse și…

primul drum

dinăuntrul nostru:

o lumină de ploaie.

ca un arc magic

înflorit în culori

de dulce durere

dată în vis.

zâmbetul tău

rupea cerul, în stele

cu cald de ochi goi

de preaplinul sărat.

mi-ai udat căderea

să nu se rupă în jos

cu sudoarea din tălpi

neumblate…

Zgomotos pierd consoane

printre degete tremurânde

strânse la gură.

cad jos și se sparg

în cioburi de cuvinte

nepronunțate.

vocalele îmi ies lacrimi

dar nu văd de care...

se roagă de jos, să cânte.

meșteresc patru pereți de creier

să le țină împreună

să nu le mai pierd.

le caut printre dale de…

am venit aici

trântind ușa neființei în nas

fără nici un regret

respirând nevinovat

în plâns, prima clipă.

am urlat puternic

și chiar frumos, la viață

lăcrimând deja

despre sfârșit inevitabil.

m-am agățat de sân

cu gura flămândă

de drum spre sfârșit.

trăiam să trec.

inerția era lege…

visele dorm cuminți

în perne parcate aiurea

sub cap interzis.

pătura îmi e mai mică

decăt frigul.

tremur a lipsă de tine

în brațe moi încrucișate.

dimineața, roiuri de fluturi

îmi bat ceasul din aripi

moale morbid.

vreau să tremur

cu brațele tale sub cap

poveste de umăr rupt

din…