Poți să o iei cum vrei,

Regină,

dar eu până la urmă cred

că-n tine se blestemă lumina,

că ești luminii

cu mult mai mult decât presusul ei.

Măsura veșniciei tale,

ca dorului…

Cu fiecare cântec se limpezește lumea

spre primul ei izvor

de undă născătoare.

Nu mă-ntreba cum fuse începutul;

adevărata-nțelepciune

o știe doar sărutul,

albastrul fără mare

al rugului…

Cel care i-a creat pe zei

desigur că a fost îndrăgostit,

că fiecare e cu-n gând neisprăvit,

șontâlc și meșterit aiurea,

dar numai pentru tine,

vreo șase zile lungi a stat la sfat

cu-adâncul mării și pădurea.…

Răspunsu-i-a Ninlil:

''De unde vii,

din care lut amar,

din care dor nestins ca pietrele de var,

că știi

să mă rănești

pe unde luceafărul mă doare,

necules,…

Brățara celor șapte anotimpuri,

ce au văzut-o și-au țipat păunii,

genunilor zăgaz în nestemată,

să o desfaci

doar sub descântul lunii

când își sărută unda eufrată.

Cerceii - două zâmbete pereche -

ce…

PRECUM DUMBRAVA...

Precum dumbrava de măslini,

oare tu știi că te aștept?

Uitat prin ramuri

cornul lunii

tristețile prin mine le resfiră,

abur ușor

de bună înserare peste ape,…

Același răsărit, ni-l tremură Nibiru,

luceafărul iubirii,

dar tot mereu e altul,

așa cum peste unduirea eufrată

vedenia și-o tremur trandafirii,

în verde crud de cântec trist,

pe unde-naltul

se rotunjește-a…

Când se dezbracă luna

prin sălcii, Eufratul,

primul născut

și craiul peste ape,

înmărmurit

e numai brațe și oglindă,

minunea-n cântec s-o cuprindă.…

Culorile tristeții mai multe sunt

c-ale luminii,

când te aștept pe unde-apun măslinii

și luna se strecoară

vulpește printre sălcii

să n-o presimtă steaua

când unda și-o sărută.

Culorile sunt grai…

O râmă-i mai de preț decât un zeu,

când știe că nu moare

de-și împrumută trupul

seminței

să îmbrace-o floare,

sau chiar un fir de iarbă.

 …

La ora de moarte spălată,

soarele

veni cu o nouă pețire,

mireasma tăiată

a fânului,

pe unde razele lunii dor.

Tot cerul izbucni în trandafiri,

ca evantaiul păunilor,…

                       ''La-nceput, pe când ființă nu era, nici neființă...''

                                                                (M.Eminescu, Scrisoarea I )

La început

n-a fost nici începutul,

nici altceva din care să…

Gândul mărunt când cernu-l,

ca fluierul lumina de otravă,

te-ntreb:

Fără fiorul sărat al lacrimei

ce gust poate avea eternul?

Slăvit e diamantul

ce soarelui mândria i-o…

Cum poate un luceafăr,

atât de mult să doară,

pe gâtul tău, cu-apus în colier?

Abia deschis,

cu aur în boboc,

din foc

își pârguie

măceașa crudă de rubin.

Luminile își…

Regina mea

și-a  vântului stăpână,

când te alinți

părerilor de rău,

că struna a tăcut

cu tine în oglindă,

de ce-mi dai peste mână?

Că-n locul…

Inima privighetorii

nu e toarsă cu fusul

de mână omenească,

precum nici cerul

nu cunoaște

degetelor spusul.

Ca flacăra,…

Între a fi sau a nu fi

de ce mereu

ne-oprim la-ntrebare

și nu-ncercăm să îi sărim

și peste?

Doar Dumnezeu își spune

că  este

Cel…

Niciodată

nu a trecut pe lângă mine

ispita

de-a fi altceva decât om,

să zicem înger,

dar cel din dreapta mea

și-al umbrei,

îngerul:…

Am venit să Te caut, Doamne,

de Ziua Floriilor prin Ierusalim.

( Porţile de cedru îşi ascund zăvoarele . )

Te-am căutat la marginea mării:

-       Valurilor, unde sunt urmele Lui ?

Mi-am presărat privirea pe Munţii Taborului:

- Munţilor...?

( Măslinii se frământă dogorâţi de soare.)

Pe drum venea o femeie.

- Maria, tu nu L-ai văzut pe Iisus ?

( Vasul de…

Nu știu cu firea lui de seamăn.

eu sunt cel rău, el - cel ales.

E greu să fii cu Toma geamăn -

o  Galilee cu țărmuri diferite,

dar mai presus de toate

să-ți duci povara de Boarghenes.

 …