Iar m-ai strigat c-un „dor cumplit” aseară,

Dar până să-ţi răspund ai dispărut.

Nu ştiu de ce dar a-nceput să doară

Acest balans. Pe fila de-nceput

Urneai cu gândul stânci de-nfiorare,

Pe orice drum de vis mă căutai

Ca să-mi vorbeşti… Simţeam atât de tare

Că îţi eram cuprins şi mă iubeai.

Când mă vedeai îţi înflorea privirea

Iar zâmbetul lumină răspândea

Parcă ţineai pe braţe fericirea

Şi-un…

Tu nu-mi mai vii, eu nu-ţi mai ies în cale

Se înierbează vechile poteci

Încercuim tăceri adiţionale

Pe hărţi de zbucium. Nopţile ni-s reci

Pe verticala nimburilor noastre

Se-mplântă suliţi oarbe de cuvânt.

Şi pierdem timpul rezolvând incastre

Sub mângâierea blând-a unui vânt

Ce ne aduce-n umbre despletite

Poveşti de dor care s-au scris în praf

Şi doar de ochii trişti mai sunt citite

- În fiecare…

Ploua atunci? Sau poate era soare?

Nici nu mai ştiu… Parcă m-ai întrebat

Dac-am printat tot cerul,la-ntâmplare

Sau doar un fir de zbor adevărat!

Ca să-ţi răspund, am ridicat privirea

Şi te-am zărit zâmbind… A fost de-ajuns

Să încolţească-n mine amăgirea

Că aş putea să-ţi fiu chiar eu răspuns

Şi-n anotimpul indecis în vreme

Să-mi răsfoieşti cuprinsul până-n zori.

Fără  indicii clare, fără scheme

Să…

S-a strâns atât amar din nerostire

Şi-atâta drum sub paşi de frământări!

Credeam că îmi va fi uşor, iubire,

Să te privesc pe valul altei mări,

Şi să-mi ascund nuanţele de tine

Ca să te uit, aşa cum am promis.

Am scuturat de vise zări aldine

Dar cerul mi-a rămas întredeschis.

Nu ţi-am lăsat corabia-n derivă.

Te-am ancorat de-un vânt înaripat

Şi-am folosit a gândului eschivă

Ca să nu ştii ce simt…

Ai să-nţelegi de ce-am tăiat lăstarul

Din luminişu-acelui început,

De ce-am tăcut, accentuând hotarul

Altui tărâm de umbră, renăscut,

De ce-am hrănit cu frimituri de gânduri

Pruncii de vis neînfăşaţi în zbor.

Cu virgule de noapte între rânduri

Cuvântul ars n-a mai strigat cu dor,

Numele tău şi a închis în ramă

Povestea unui alt fel de ţintar.

Am încolţit în amânări şi-n teamă

Şi-nvolburări de ploi…

Tot mai gândeşti c-a fost numai un vis

Alambicat şi fără sensuri clare?

Când sipetul dorinţei l-ai deschis

Pandora te-a privit cu disperare!

Ştii?  Dezlegând stihia din blestem

S-au abătut asupra lumii gânduri

De care chiar şi umbrele se tem!

S-au  scris vertijuri negre printre rânduri

Ce-au înghiţit alăturări de ape,

Vecinătăţi de vis şi înţeles

Şi au lipit doar încruntări de pleoape

Cu zimţi de…

Mă doare că nu ştiu nimic de tine,

Că nu te-arăţi pe niciun drum de vis.

Vreau să te-aud spunând atât: Mi-e bine!

Încă nu m-a-nghiţit niciun abis!

Nu am ales să-mi pese, dar îmi pasă,

Chiar dacă între noi puţin a fost!

Iar ploaia asta multe dâre lasă

Şi-mi pedepseşte lutul fără rost.

Nicio sămânţă n-a-ncolţit de-o vreme,

Numai prăpăstii au căzut de sus

Şi-au pus amprente-absurde pe…

Pe râul şansei n-au mai curs cuvinte.

Am obosit să tot privesc în jos,

Să şterg de ceţuri gândul ce se minte

Că-n lumea ta e totul mai frumos,

Că râzi şi-mbrăţişezi în orice clipă

Culori de tihnă şi de împlinire

Şi rupi din continente de risipă

Atâţia paşi rotunzi de fericire.

Eu ştiu că nu ţi-am fost numai o sete

Cum nu mi-ai fost nici tu numai o toană

(Nu scrii istorii ca să se repete

Şi nu îţi…