Doamne ce ghinion mişto
sunt român n-am încotro

Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE

Mă enervează iarăşi lumea

deşi o iubesc ca-n prima zi

când ura va atinge culmea

atunci de ce-aş mai înflori

Costel Zăgan, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE

Suferinţă fii de treabă
primăvara a venit
ia colea un fir de iarbă
un poem fără sfârşit

Primăvara a venit
hai să înflorim în doi
dincolo de infinit
să dăm timpul înapoi

Hai să înflorim în doi
ia colea un fir de iarbă
soarele parcă-i un sloi
suferinţă fii de treabă

Primăvara a venit
pe muchie de cuţit

Costel Zăgan, CEZEISME II

ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI : ŞI COSTEL ZĂGAN

CELE 1001 DE NOPŢI ALE CUVÂNTULUI

Sudoare îngerească

ţi-a curs în călimară

poţi scrie-acum poete

şi poate n-o să doară

Mai cumpăneşti tăcerea

A FI SAU A NU FI

şi iată în cuvinte

se crapă-ncet de zi

Costel Zăgan, Hiperbole blitz, 2005

GOLGOTA CUVÂNTULUI

Doamne Iisuse al limbii române

iartă-mă că-ţi răstignesc cuvântul

viaţa trece numai visul tău rămâne

îl păstrez în…

Pâlpâie lampa tăcerii
cu fitilul rău scurtat
au venit iarăşi hingherii
însă câinii n-au lătrat

Cu fitilul rău scurtat
gata sunt să explodez
ca să fiu din nou bărbat
înfloreşte-un tei ce crezi

Gata sunt să explodez
au venit iarăşi hingherii
ca să latre chiar în miez
pâlpâie lampa tăcerii

Cu fitilul rău scurtat
între şoaptă şi lătrat

Costel Zăgan, Cezeisme II

Eşti o corabie frumoaso cu toate fustele sus Şi

vântul îmi trânteşte un strat de ghiocei

taman pe autostrada Bucureşti-Mosco

va şi retur Pentru că nici eu nu m-am

pus niciodată rău cu vecinii Indiferent

de etnie interese publice sau găini tre

cute ilegal pe sub gard Şi-atunci de ce

firmamentul lăsat brusc la vatră Să-mi

orbească personalitatea mea de paysan

sadea Mamă oriunde te-ai afla Ai ultimul

cuvânt

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ…

Buzele

mele
vei
deschide

Melancolie

Şi
gura mea
va
vesti
lauda
ta

În numele
tău
voi arde

În
toate
cuvintele
limbii române

Căci
nu
doar
focul trece

Şi
nu
doar
cenuşa
rămâne

Costel Zăgan, Poeme de-aprins focul

Ce fără margini încântare

ce cântec fără de-nceput
ce taină revărsată-n mare
femeia porneşte c-un sărut

Ce cântec fără de-nceput
femeia-ncepe cu sfârşitul
dar niciodată n-am s-o uit
femeia-i pâinea şi cuţitul

Femeia-ncepe cu sfârşitul
ce taină revărsată-n mare
cu răsăritul şi-asfinţitul
e cea mai pură întâmplare

Ce cântec fără de-nceput
ce rai de unde-ai re-născut

Costel Zăgan, CEZEISME II

Şi obişnuinţa îţi poate deforma
destinul Fie că-l ai sau nu la tine
Eşti un fel de tablou amator de
cuvinte Bărbat şi poet de marcă
Prima zi este o adevărată poezie
Restu-s vorbe de clacă Destin
apărut din senin pe cer Taina ta
ai văzut-o şi-a doua oară Cred
că rezistă şi la următoarele reve
deri O simplă pagină peticită
cu versuri

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II