Femeie cu chip de lumină

ascunsă prin sângele meu,

găseşte-mi de mâine o vină

şi ninge-mă-n braţe mereu.



Dă-mi vântul privirilor tale

să-l trec printre lacrimi în zori,

când lunecă noaptea spre vale

şi plouă-n tăcerea de flori.



Zâmbeşte-mi să fiu liniştit

visând…

Nu ştiu ce se va-ntâmpla de mâine

clipele nu mai seamănă-ntre ele

şi timpul mi se pare mai scurt

cu câteva gânduri rămase

undeva-n trecutul ce ne-a separat,

într-unele te iubesc liniştit

în altele mi-e sete de tine

şi de-aceea am buzele arse

topindu-mi cuvintele nelăsându-le

niciodată întregi,

nu…

Vreau doar să ştii că nu există lege

În sferele cereşti sau pe pământ,

Cuvintele prin gânduri să-mi dezlege

Sădindu-mi între ele fuioarele de vânt.



Nu sunt păcate mari să fie judecate

De oamenii în robă prin săli de tribunal,

Sentinţele se dau când nu este dreptate…

Comportamentul frunzei de ferigă

Când vremea-i schimbătoare între noi,

Îl desluşim când sufletul ne strigă

Şi n-auzim de fulgere şi ploi.



Rămânem trişti gandindu-ne la toate

Precum feriga prinsă de furtuni,

Când ne dorim şi totuşi nu se poate

S-aducem frumuseţea din genuni.



Păstrăm cu noi miresme trecătoare…

Nu trebuie să pleci, nu trebuie să vii

Învaţă dacă vrei cărările spre noi,

Sunt prea puţine lucruri în alte galaxii

Ce şi-ar găsi-mplinirea în ochii trişti şi goi.



Aş vrea să vezi apusul de dincolo de zare,

Cum toate sângerează miresme şi iubiri

Şi valurile-n…

Fir-ar al dracului de necaz

proptit de-a curmezişul în pragul

fără uşi, că de el mi s-au împiedicat picioarele

când am căzut cu sufletul în

braţele tale, mi-au rămas privirile

împrăştiate pe sânii tăi

şi de-atunci sunt singurul orb

prin atâta lumină

ducă-se dracului pirostriile…

Visam la caii albi cum spumegă-n lumină

Ducând galopul lor prin albii ghiocei,

Lovindu-se cu fruntea de clipa ce-o să vină

Iar timpu luneca pe crupe fără şei.



Cădeau din cerul nopţii stele pe copite

Asemeni unor flacări din ochii altor zei,

Sălbatici cai sosiţi din ierni nepotrivite

Schimbau…

Uneori mut clipele dintr-o mâna în alta

încercând să le lipesc pe la margini de timp

alteori decupez felii de nori să fac întuneric

la marginea zării unde apusul mai are lumină

şi când şterg adierile de pe frunte

văd cum gândurile zilei trecute rămân pe mână

sub formă…

Dacă va fi să îmbătrânesc înaintea visurilor

întoarce-mi amintirile spre viitor

să mă pot găsi în acelaşi loc unde m-am uitat

dă-mi câteva nopţi dintr-un anotimp oarecare

pentru că întunericul nu diferă pe genele mele

şi spune-mi când pot privi spre stele

fără să clipesc de teama că vor deveni…

Lasă-mi copacii florile să-şi ningă

Şi rădăcini să-şi crească sub pământ,

Doar rouă şi-adieri plăcute să-i atingă

Când tu mă rătăceşti într-un cuvânt.



Să mă topesc în flori de primăvară

Cu toate iernile prin care am trecut,

S-adorm…

Ce lumi există printre lacrimi

Pe ce cărări se-ajunge la apus,

Cât adevăr și cât există patimi

La toate câte sufletul ți-a spus.



Se leagănă sub ceruri uneori

Aceleași întrebări mistuitoare,

Când dincolo de aripi și de flori

Eternizam iubiri nepăsătoare.



Cuvintele-s cărare prin țărână

Și calc pe ele-ncet și gânditor,

Poate-ți găsesc în suflet o fântână

Unde se-ntorc minuni din viitor.



Încearcă să visezi…

Iubito, când te-aștept în seară

Și luna dă peste coline,

Se-aude-n taină o vioară

Și plouă stele peste mine.



M-ascund în raze de lumină

Și vântul tâmple-mi sărută,

Iubito,vreau să vii la cină

Prin iarba noastră necrescută.



S-aprindem lumânări la masă

Și să-nchinăm câte-un pahar

Cu toate umbrele din casă

Ce trec prin noapte în zadar.



Să ne plimbăm doi prin grădină

Desculți cu rouă pe picioare,…

Să plouă iarăși prin pădure

Vântul să bată-n muguri noi,

Lumini din fulgere să fure

Amurgul pentru amândoi.



Când tunetul lovește zarea

Să tragi pădurea mai aproape,

De tâmpla unde ieri uitarea

Vroia din vise să ne-ngroape.



Să privim ploaia cum coboară

Pe trunchiul ud spre rădăcină,

Fără să știm când o să doară

Tăcerea frunzei ce suspină.



Să despletim din clipe viață

Lăsând pădurea lângă ploi …

Sunt dimineți cu zorii prin perdele

Și seri cu-amurguri prin furtuni,

Cuvinte-mbratişate între ele

Când din nimicuri visele-ți aduni.



Sunt lenjerii cu umbra ta pe ele

Cearșafuri aruncate la-ntâmplare,

Miresme sau tăceri, căderi de stele

Sunt ani topiți cu-o simplă-mbraţişare.



Țigări prin scrumiere-n formă de oval

Ce-și fumegau plăceri nepăsătoare,

Și răsărit de soare-n fiecare val

Sunt toate azi dorințelor cărare.…

Deasupra mea treceau fără țintă păsări în zbor

și nu știam că de pe aripi scuturau lumină și teamă

nu știam că albastrul se poate lipi de priviri

ca o lacrimă de trecut, gândeam că doar zborul

te face liber de orice neliniște

poate m-am înșelat, am văzut o pasăre plângând

bătând din aripi pentru a rămâne aproape de cer

și nu s-a oprit când s-a lovit de zare

a preferat să treacă dincolo de fereastră, a ales

necunoscutul și mi-a lăsat…

Sunt vinovat că te iubesc în felul meu

Și toate-s împotrivă și toate sunt un chin,

Bucăți de cer pe fruntea mea apasă greu

Iar stelele sunt fluturi albi cu sufletul divin.



Din glasul tău frânturi îmi strâng să-mi fie

Ecou la capăt de cărări când îmi e dor

Și te ador când ploi îmi sting a viselor făclie

Iar fulgerele se topesc pe-al zărilor decor.



Sunt vinovat că te iubesc și mai rigidă-i clipa

În care mâinile-ți ating…

 A trăi e doar speranță

 A muri e un final,

 Așteptat cu nonșalanță

 Printr-al vieții sens banal.

 

 

 A culege zori și rouă

 De pe flori necunoscute,

 E doar gestul când ne plouă

 Și ne fulgeră-n redute.

 

 

 A iubi zâmbind spre soare

 Prin apus sau răsărit,

 Sunt iluzii trecătoare

 Când tăcerea s-a sfârșit.

 

 

A spera că-i primăvară

În duminici fără vină,

Nu-i decât un iar și-o…

Pădurea visurilor mele ți-a-mbrăţişat sosirea

 Punând frumoase clipe în mana-ți tremurândă,

 Să recunoști ușor când îți cobori privirea

 Cărări ce-n dorul lor, azi vor să te ascundă.

 

 Într-o oglindă se zăresc copacii mei albaștri

 Ce-n seva-atâtor ramuri vii te simt ca un alint

 Și-n rădăcina mea te cresc asemeni unor aștri

 În care cred, chiar și atunci când lacrimile mint.

 

 E-un lăstăriș înmugurit prin dalba mea pădure …

  Sunt malurile-abrupte și râu-nvolburat

 

 Pe valuri câte-o barcă se leagănă-n plutire,

 

 Stau sălciile-n apă cu sufletul plecat

 

 Și-n jurul lor doar ploaie, amurguri și iubire.

 

 

 Zăpezi căzute-n iarnă pe-alocuri se topesc

 

 Sub picurii de ploaie și biciuiri de vânt,

 

 Lăsând spre ochii lumii minunile ce cresc

 

 Cu rostul lor sub ceruri în sacru legământ.

 

 

 Sunt maluri…

 Se-aude primăvara prin zecile de gânduri

 

 Ninsorile revin din ce în ce mai rar,

 

 Doar vântul hoinărind în repetate rânduri

 

 Răpește câte-o filă din vechiul calendar.

 



 Pe-alocuri ghioceii îmi bucură privirea

 

 Iar mugurii din ram spre soare se desfac,

 

 Renaște prin livadă mireasma și iubirea

 

 De toate câte sunt și sufletului plac.

 



 Când noaptile ajung să lunece-n perdele…