La cinematograful de peste drum rulează un film de dragoste,

l-am văzut de multe ori, dar parcă aș vrea

să sparg oglinzile acelea mincinoase

în care ea își zărește fericirea,

să nu mă întrebi cum,

probabil îmi voi pune mănușile împrumutate de la un călător,

sunt brodate, cred că-s ale femeii din film,

am văzut când a aruncat cu ele după fluturi.



Și ar mai fi ceva: mi s-a părut că ți-e frig,

sau poate tremurau replicile tale când…

în fiecare seară își așterne un preș pe marginea lunii

scutură teii sub care adoarme de obicei

și își spune rugăciunea cu voce tare

cât să-l aud cum binecuvântează calea dintre lumină

și întuneric

apoi își aduce o fântână aproape

să-și stingă dorul

pe care l-a urcat acolo când încă nu știa

că drumul dintre noi e un lan de tăceri

care pârjolește

singurătatea

Amândoi am hotărât să înnoptăm lângă râul Gange,

auzisem că aici păsările își împrospătează cântecul într-un ritual

aproape angelic,

puteam fi martorii care învață cum se dezmiardă apa și cerul

în diezi,

pe valuri pluteau jurăminte de dragoste,

din când în când se zbenguiau într-un vârtej

ca niște copii care trag de colțul unei zile

să facă loc bucuriilor de mâine.

Căutătorii de noroc lăsaseră urme peste…

se pornise un fenomen ciudat

parcă un clovn împacheta tinerețea în foi de ceară

furate din caravana timpului

apoi veneau caii în galop dădeau câteva târcoale

și bătătoreau secundele

cu puterea inimii

mă ghemuisem și eu într-un joc

tot adunam cercuri de stări prin care urcau spre cer

porumbei și duminici

pe fundul mării un pescar își păstra visele într-un  sac peticit

l-am zărit când scrijeleam un val cu…

Orașul meu are pantofi verzi.

Mă îmbrățișează în fiecare dimineață

îngenunchează în rugăciune,

pregătește ochelarii de soare și pornește să numere străzile.

Când ajunge în dreptul casei tale face un popas,

îți zice că îmi stă bine cu rochia de astăzi,

că am înrămat o fotografie cu tine

și încă mai cred că între Loto și Caraibe sunt doar

câteva silabe distanță.

Trântești ușa cât să zboare vrăbiile de pe…

Sunt un ochi rătăcit în albastru,

mă agăţ ca o frunză de cer,

mistuit de o mie de fluturi,

mă înalţ, mă renasc,

apoi pier.

Uneori sunt fereastra altarului

unde îngerii se topesc în ninsori,

pâlpâind în lumina ispitei,

sunt doar scrum risipit, 

alteori.



Se face seară de dimineaţă, se face amiază,

se face copilărie,

oceanul din noi freamătă-ntruna

o…

Lasă iubirea-n piatră să sculpteze

Două tăceri din șoapte siameze,

Să-i dai curaj și suflet, de se poate,

Ori să-i cârpești cămașa ruptă-n coate

Și s-o așezi la masa ta de ceară.

Să nu te sperii de s-o face seară!

Când se aprinde luna-n colivie,

Vei stăpâni regatul de hârtie.

Apoi, cu…

e adorabilă
dimineața adună cămășile timpului
împarte culorile
florile
fluturii 
și picurii albaștri
verifică starea vremii
mesageria sufletului
apoi își fixează pulsul
pentru toată ziua

în fiecare seară își închide surâsul
într-o carte
apoi merge la bibliotecă
să vadă cum au rezistat
vechile ei obiceiuri
dacă le-a mai curațat cineva
de vise
și de ce se încruntă vizitatorul
care n-a știut niciodată
cine este femeia
care și-a îngropat
ferestrele
în lumină.