Se luptă gânduri în ambuteiaj,

Înveșmântate-n straie lungi de doliu,

Și intră amintirile-n sevraj,

Alunecând sub palidul lințoliu.

O grindină se-abate-n ropot surd

Pe-acoperișul vechi, uitat de lume –

E-o temniță unde m-ascund, absurd,

Sperând să scap de-ale tristeții brume.

Am acostat la țărmuri de dureri,

Des aclamând și soare, și furtună.

Pe valurile-nalte până ieri,

Am așteptat, absentă, vremea…

Mă-mbracă-un soare fără raze

Și o furtună fără nori,

Mă simt un ultim kamikaze,

Căzut, azi, pe un câmp de flori.

Mi-e cerul un dușman de moarte,

Iar marea, leagănul divin.

Aud, prin istovite șoapte,

Și râsul ei acvamarin.

De când iubirea mă amână,

Pierdută-ntr-un decor târziu,

Dansez, cu clipele de mână,

Sub un amurg cărămiziu.

Înmănunchez, și nopți, și vise –

Sublim tablou…

Pe gura ta - un fagure de miere,

Depus-am, castă, primul meu sărut,

Și-am dezmierdat, cu încă-o mângâiere,

Privirea ta de ostenit recrut.

Ne-a obosit iubirea, ce spectacol!

N-aș fi crezut că limpezi dimineți

Fost-au împinse de un trist oracol

Spre reci apusuri stinse sub nămeți.

Erai bărbatul nopților cu lună,

În zboru-mi falnic către orizont.

Azi, răscolită de a ta furtună,

Adun regrete în al…

Mă-mbăt cu lacrimile tale –

Neprețuitul elixir,

Pe ale inimii petale,

Păstra-le-voi ca suvenir.

Alung tristețea ce te-ncearcă

Cu-al meu sărut – un gest suprem.

Plutind pe-a răfuielii barcă,

Voisem timpul să-ți blestem.

Când buruiana îndoielii

Crescut-a falnică-ntre noi,

Săgeata iute-a plictiselii

S-a strecurat ca un moroi.

Neliniștile, în fiorduri,

Pătruns-au din al meu…

Din cenușă-au înflorit speranțe.

Le-am udat cu stropii de argint,

Izvorâți din clipe ce nu mint,

În iubirea fără de restanțe.

M-am retras cu timpul la șuetă,

Încetând comerțul prohibit

Cu iluzii-aflate-n deficit,

În plăpânda sorții piruetă.

Azi mai țin în palme nori de vise,

Dar remarc, pe-al vieții portativ,

Câte-o notă sună incisiv,

E-un concert cu ușile închise!

E nefiresc de liniște în noi,

Chiar dacă universu-ar vrea să strige,

Cu ploaia lui de raze, care frige,

Cuvinte reci se-adună-n mușuroi.

E nefiresc să fim ca doi străini:

Eu, la un pol de tristă-nsingurare,

Tu, răsăritul sobru, ce mă doare,

Un paradox de roze-ntre ciulini.

Se sparg intens tăceri de catifea,

Oftează cu-al lor glas rănite gânduri,

Făcând să plângă și aceste rânduri,

Pe foaia de sub…

Pășesc suavă prin tăcerea ta,

Ca-ntr-un apus de palide cuvinte,

Și mă-nfășor în fulgii moi de nea,

Precum lumina-n raza ei fierbinte.

Descopăr că, în timpul infinit,

A-mbătrânit și iarna asta rece.

Prin riduri noi, pe-un cer nedefinit,

Un soare zgribulit abia mai trece.

A-ncremenit un vis în ochii tăi –

Speranța pentru noi și pentru mâine.

Se-mbracă seara-n glas de…

Un râu de foc e-n al meu sânge,

Ce clocotește fără glas,

Dar mâine-și va lua bun rămas

De la iubirea care-l frânge.

În al tău sânge e tăcere.

Mi-e dor de umbra unui gând

Și de-o cascadă spumegând,

Într-o secundă de plăcere!

Se-așterne noaptea peste clipe.

În tine bate-un crivăț sec,

Prin mine ierni grăbite trec,

Se-adună lacrimi în recife.

Dar orice-ar fi, n-am să mă…

Te-ai furișat în al meu suflet,

Țesându-mi vise fără chip,

Ca un hoinar, într-o plimbare

Printre castele de nisip.

Și îngropat în amintire,

Ca un copac în tainic lut,

Ți-ai croit drum, cu ramuri fine,

Înspre amorul absolut.

Dar tot așa, tiptil, o umbră,

Vânt rece, rătăcit în spini,

Te-a prins de mână depărtarea,

Te-a risipit printre ciulini.

E gol în mine și mi-e frică

De…

Am strâns în brațe luna, i-am dăruit petale

Din florile iubirii, depuse-n palma mea,

Iar poarta spre-al tău suflet valsează-n balamale,

Proptită-n blânde raze de la o mică stea.

M-am zbenguit cu tine în sfărâmate vise,

Escaladând reci creste de munți întunecați,

Și ajungând la ușa plăcerilor promise,

Ne-am rătăcit în beznă, ca veșnici condamnați.

Am încercat să caut tunelul spre lumină,

Dar m-am lovit de zidul…