nu sunt oarecare

sunt profilate pe un cer străveziu

timidă rup margini din ele ca pe o petală

pe care șoaptele s-au așezat fluturi

fiecare răsuflare din vocea-ți suavă

o strecor în ființa-mi

atingând cerurile cu acordul ei

contemplu cu privirea neștiutoare

mișcări

orientări ninse cu praful așteptării

vise umbrite de lăstari sădiți foarte deși

reiau drepturile și cresc nestăpâniți

peste…

am venit aici

trântind ușa neființei în nas

fără nici un regret

respirând nevinovat

în plâns, prima clipă.

am urlat puternic

și chiar frumos, la viață

lăcrimând deja

despre sfârșit inevitabil.

m-am agățat de sân

cu gura flămândă

de drum spre sfârșit.

trăiam să trec.

inerția era lege…

Trezește-mă în zorii zilei c-un sărut, 

Și strânge-mă la piept cât să mă doară, 

Să nu rămân prin visul ce-a trecut 

Privind cum ceru-n umbre se coboară. 



Spre lume azi deschide-mi o fereastră 

Să intru-n ea cu visuri și-amintiri, 

Pe cer s-aștern tăcerea mea albastră, 

Și ploilor să le-mprumut din rătăciri. 



Pe gesturi tandre stropii mari de…

după fiecare tu

mă transform de fiecare dată

într-un câine răpciugos

să-mi ling rănile

cu limba uscată după tine

schelălăind printre blocuri armate de beton

niște pietre vii

cărora le mai ascult din când în când

respirația

de parcă între pereții lor

bate…

dacă printre voi

se află o singură femeie

una singură

cu inima descheiată

până la ultimul nasture de prea cald

să vină la mine

să-i iau temperatura cu mâna

și…

avea steaua lui albastră

îi spunea povești

o sorbea din ochi

voia să strige să afle toți despre ea

treceau clipe

zile

a uitat-o

când și-a adus aminte

prin gheața albă era un licăr slab

fluturii morții slujeau în jurul ei

sclipirea altădată sidefie era ceață

căluțul de mare

credea că se stinse în smirnă și tămâie

se-ntunecă

prin oglinda de gheață

adevărul e…

astăzi îmi faci o surpriză

îmi câmţi la flaut o melodie

despre tinereţea noastră

îţi mai aminteşti copilăria?

cum se face

că atunci era mereu soare!

adunam flori de câmp

si ne rostogoleam prin iarbă

te luam de mână

şi râzând dam o fugă spre gârlă

să vedem cine sare primul în apă

ne jucam raţa

ori prindeam raci pe…

imediat după ce facem dragoste
mă lași goală
sub un morman de cenușă

 în buze îți înfingi inelul spaimei
și te legeni într-un picior
până când din inima mea
se aud valuri

atunci lărgești aripile sub piele
iar eu suflu să nu doară zborul

ştiu, o să-mi vinzi brăţara

împletită din frunze ruginii

şi şoapte de iubire,

la târgul de noapte

din cetatea hoţilor de zodii

în schimb, vei primi doi galbeni

ce poartă amintirea unui crez

cu parfum de iasomie,

în taina lor

ce a trecut prin sabia destinului

aşa-ţi vei aminti de…

Vreau să știi ce moarte frumoasă am visat

Când adormeam târziu sub pătura de stele,

Era-mbracată-n negru cu sufletul schimbat,

Cu lacrimi ce-i păreau șiraguri din mărgele.



Plângea că voi muri și că-mi va fi stăpână

Îndurerată parcă prea mult de-al meu trecut,

Și nu-ndraznea să-mi ceară atingerea de mână

Lăsând să mai aștepte pe frunte-al ei sărut.



M-a dus peste câmpii cu flori nemuritoare

Pe sub copacii verzi cu vântu-n ramuri…

Vino prietene la mine, la ţară,

să asculţi ciocârlia cântând, sfredelită

în ţinutul Dumnezeului!

Când treci pe lângă mine-mi zici,

uitându-te chiorâş şi cu resentiment:

,, ghiolbanule” ori ,,măi plăvane”

ori alte ţărănii.

Şi nu mă supăr, orăşanule, pe tine.

Ba, dimpotrivă, te respect.

Respect şi pentru burgul tău medieval, am,

prietene-orăşan; nu-ţi sunt duşman.

Altfel, nu te-aş chema la mine, la ţară,

să auzi cântând cocoşii-a…

strig

bâjbâieli neluminate

cuvintele despre tine

cad şi eu odată cu ele

strig blesteme ascuţite

urcă prin mine amintiri lungi

alb-negru te văd tot mai puţin

mai am de căzut o mie de cuvinte

pentru tine nimic din  ce am

nu a fost de ajuns să umplu

pieptul tău gol de iubire

mi-a fost mereu frică

să mor strig printre litere

cad

demult nimeni nu mă…

de tot dus

am tot apus,

de mult drum

m-am…

visele dorm cuminți

în perne parcate aiurea

sub cap interzis.

pătura îmi e mai mică

decăt frigul.

tremur a lipsă de tine

în brațe moi încrucișate.

dimineața, roiuri de fluturi

îmi bat ceasul din aripi

moale morbid.

vreau să tremur

cu brațele tale sub cap

poveste de umăr rupt

din…

Te-am cunoscut pentru că trebuia să te-ntâlnesc

Tu semănai cu cea din vis, tu trebuia să-mi fii

Răzorul sufletului meu pribeag, pe care-mi cresc

Cu rădăcini în lacrimi  petale verzi de nostalgii.



Spre tine paşii mei îşi căutau cărări prin stele

Şi nu ştiam cum să mă-npart, pe cine să iubesc,

Când anotimpurile-şi dăruiau  apusuri între ele

Şi nu ştiam în…

aștept pe alb de gând

să-mi trimiți primăvara

în zadar

în tolba-ți plină ai petale și mult albastru

dar

nu pentru mine

m-am avântat cu frenezie peste oceanul magiei

unde plecări pline de speranță s-au sfârșit

naufragiu îmi pune norii în sân

te-am primit oaspete pe divanul lui Maharișhi

ca un tot sau ne-tot senin

mă visam Șeherezada

să-mi pui ofrande la picioare

fundițe-n păr

dar tu iubite îmi…

Desculţ stau cu picioarele în iarba de şopârle

şi-ascult privighetori din mii de puncte cardinale;

un intermezzo-ascult: ,,cascada apelor din gârle”;

eterul mă-mpresoară cu zvoniri universale.

Mă doare feeria acestei dimineţi de vară;

de două suliţe pe cer, Ra se caţără-n zenit;

în arcuire curcubeică se lasă-n sară;

se-ncheie-o zi; din viitor în azi, o alta s-a pornit.

Ascult materia zvâcnind acut în contra timpuri,

nesincopat, c-o marjă mică…

Din ce în ce crucea din spate
e mai grea;
ori scad puterile din mine,
ori dealu-i mai pieptiş
şi-urcuş’-anevoios?!

De-ajuns în vârf e lege,
scop, poruncă;
ce mai contează că nu-mi place
nici scopul, nici porunca?!

Eu trebuie să urc,
atât,
fără crâcnire;
altfel,
Prea ’Naltul ar putea să creadă
că sunt un răzvrătit,
porunca i-o încalc,
şi, -
ar putea să facă dealul
mai înalt.

cu verde aprins pe la pleoape

fără pași întorși înspre urmă

nu-i așa că timpul acade

spre ultima dorință diurnă

frumoasă făptură fugară

tezește-te de dimineață

ucide-mi credința nocturnă

fă-mi sete amară de viață

genunchii strânge-i la piept

umilește-mi vena pe rug

credința e doar un drept

pășit șăgalnic…