Undeva-ntr-un colţ de lume

Dunărea veşnic albastră

şi-a clădit drumeag în spume

şi tot curge în aval.

Tremurându-şi frunza rară

pân-ce soarele adoarme

îşi trag seva seculară

plopii sădiţi de străbuni.

Şi-a găsit cândva un suflet

sub marama nopţii calde

în trup zămislit din scâncet

loc să-şi caute de mas.

De-atunci hoinăre prin lume

şlefuind tăiş de…

Motto: Ţie îţi las iubirea.

Când totul se va fi sfârşit,

o epopee din Homer,

din amintiri voi fi păşit,

în chip de înger efemer.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o umbră, suflet blând,

iar chipul tău desăvârşit

l-aştern suav în trup, în gând.

Când totul se va fi sfârşit,

voi fi o lacrimă în zori,

să plâng în visul răvăşit;

o şoaptă spusă printre…

avântul meu

era ca de obicei pe celălalt mal

cotrobăind anotimpul

când îţi voi putea striga pe nume

fiecare atingere

în somnul îngăduinţei se făcea alb

frica obosise

iar eu îţi închinam

dezvăţ după dezvăţ

toate versurile ce semănau cu tine

ca un musafir poftit

dimineaţa se lăsa aşteptată

până devenea mister

şi noi încă tipăream vise

încă desferecam amneziile planetei

şoaptele noastre topeau…

copil, un copil mai mare ca mine,

îmi spunea aseară că a fost profesor

de schi. Să fac şi eu în viaţă paşi

cât a făcut el pe schiuri. Şi iarna

s-a terminat. Schiurile îşi aşteaptă  

praful

în debara

până la următoarea escapadă. Nu

i-am spus că sportul acesta, schiul,

îl practicam

dinainte de a mă naşte

şi indiferent de anotimp,

pe toate pârtiile gândului.

Nu i-am…

Îmbracă-mă cu vise,

să mă pot plimba

pe cărări de gânduri

pavate cu dragoste.

Cu lumina dorului 

din privirea-ţi melancolică

desenează-mi…

Cândva, pe sâni îţi picuram privirea,

pe coapse dorul ţi-l lăsam grăbit,

în păr mă încurcam cu strălucirea

aceluiaşi sălbatic asfinţit.

Purtam cu mine boala de-a te cere

să-mi fii cărare-n câmpul fără maci,

să te trăiesc prin tot ce e plăcere

când sufletul e umbră sub copaci.

Gustam din trupul clipelor pierdute

păstram în palme-un fulger neaprins,

pe fruntea ta cu riduri cunoscute

rostogoleam al zilei…

adieri de seară tristă 

seară tristă în batistă 

în batistă strâng broboană 

cu broboană de pomană 

. …

s-a luminat

demult vestalo

adânci fiori 

m-au cotropit

mi-ai dăruit 

o noapte pe cembalo

și focul nevegheat

ți s-a sfârșit

potirele cu dor

ni-s încă pline

prin edenul iubirii

am mai alerga

dar suferința

cine să-ți aline

de biciul papei

când vei sângera

din mine

vulturii vor smulge

pe cruce

șoaptele-ți de amor

o veșnicie 

nu ne va ajunge

păcatul să spălăm

din…

Motto: „Nu de moarte mă cutremur, ci de

             veşnicia ei.” (Al. Vlahuţă) 

Pe un secol de tăcere, astă lume se petrece

înspre ziua ce revine tot mai crudă, tot mai rece

şi se deapănă credinţe pe o muză nihilistă,

din abisuri - vechi hrisoave în Cuvântul ce Există.

Scrieri frânte, vorbe arse pe o soartă călătoare…

sfâşiate în destine, între slove,…

Chiar dacă nu m-ai văzut niciodată,

să nu-ți închipui că nu am existat,

că nu am purtat zborul în sânge

și zarea în aortă;

eu chiar am fost cu mine dintr-un sat

și cu risipirea rudă de brume.



despre mine, orice s-ar spune,

caută-mi asemănarea în nuanțe,

în căderea frunzelor fără de nume,

în ne-ncăperea sinelui în stanțe,

în cele uitate de cuvinte să se spună,

în oglindirea mărilor în Lună…



chiar dacă în…

prelungeam linia continuă cu încă un pas

tu-mi spuneai că îmi trebuie ecou drept

să nu mă pierd în tine

eu lăsam păsările să-și vândă trilurile pe umărul meu

răsturnam pădurile în suflet

pe acolo trecea drumul spre povârnișuri

incognoscibil

rugam soarele să măture incertitudinea nu credeam în luxații

săreai ca un spiriduș în ochii mei

din stâncă în…

plouat atât de “babele” astea, încât,

copilul din mine, şi-a făcut din hârtiile

brăzdate de pixuri, bărcuţe.

Le-a lansat la apa cu surle şi trâmbiţe.

Mai mult ale lor, ale bărcuţelor. Eram sigur

acum, că aveau glas. Nu m-am gândit niciodată

că nu aud, că sunt surde,

decât mult prea târziu, când le strigam

să ancoreze la malul meu. Au pornit

în viteză,

pe Dunăre.

Doar ecoul surlelor lor,

îmi sunau în urechi,…

geana unui asfințit întârziat varsă
peste mine somnul
ghemul ăsta de viață își tremură
încă firul
împletim unu pe față doi pe dos
din întâmplare ne pricopsim cu torsade
câteodată înmulțim bucuriile
alteori scădem la capăt de rând
nu știm dacă e de ajuns
copacii ne strigă pe nume arar

tu mă mai vezi?

Mi-e dor de crini înmiresmați atinși de-al zorilor sărut,                            

 Te-aștept cu flori de mac în păr, pe-același țărm de noi știut.

 Visez să-mi furișezi dorințe sub pleoape-albastre de oftat, 

 Cu îngeri vii să mă-mpresori din amintiri de neuitat!

 Mi-e dor de picurii de stele ce-au spulberat tristeți, confuzii,

 Să mă alinți cu flori de măr într-o trăsură de iluzii!                           

 Întorc al șoaptelor…

stăteam în roiul acela de cuvinte

părul tău era plin de polen

duminica în zori mierea amăruie

umplea cofrajele de ouă care placau mansarda

cântam la chitară

aveai un fel ciudat de a asculta

cu bărbia ridicată

cotul drept mereu între dungile albastre ale…

Avem nevoie de iubire

Trăim murind,

De parcă nici n’am fi.

Viaţa, nu e pură întâmplare

Şi nici hazard, sau joc de loterii.

Suntem…

S-au aşternut pungaşii iar pe treabă

Se fură tot mai mult, mai abitir

Se fură crucile din cimitir

Ne fură negustorii la tarabă…