în jurul nostru tot ceea ce suntem și nu suntem țese corset

ne strâng oglinzile în care nu mai încăpem demult

ce-i drept nu ne vine viața asta mănușă

nici noi nu-i picăm pe unghi 

ori că ne coborâm ori că ne urcăm

plecăm din noi spre alții

doar ca să avem de unde ne întoarce

luăm înapoi doar amintirea unei treceri

ca să avem ce spune la ultima împărtășanie 

la prima am zbierat cât ne-au ținut plămânii

teama venitului pe-o lume…

Eu sunt nebunul iubirii păstrate în noi

un medic tratează o boală stingheră,

el nu ştie c-am fost depărtare-ntre ploi

şi reţeta de suflet e de-acum efemeră.

Am pădurea spital cu ferestre spre soare

pe pervazul privirii se coboară încet,

şoapta ta spusă ieri care astăzi mă doare

înflorită-n amurgul unui candid regret.

Te iubesc, recunosc suferinţa-n iubire

calc pământul şi mi-e sufletul frânt,

viaţa mea de spital…

care novă ți-a ascuns în marsupiu strălucirile

mă-ntrebi

știu ochiul meduzei nu se înfruntă fără oglindă chiar dacă râzi ca un zeu

prea multe ruguri am îndesat între coaste

nu pentru vulturii lui zeus și grătarele de week-end

aprind zilnic focurile celeste

deși ați dat drumul elefanților în vitrina cu…

poate ai călătorit în zona crepusculară

ai legat noduri de linia vieții

ai schimbat diamante pe suveniruri ușoare

sau ruleta s-a oprit de două ori

cu fața la tine

aveai  bagajul făcut serile ți le petreceai la o singură masă

pariez că au trecut pe acolo roiuri înțelepte

repetați după mine le-ai zis  

mâinile tale sunt cutia poștală

au înțeles cât să lase impresia că ceva s-a schimbat

poate regia în care ai trimis…

asemeni umbrei

mă retrag în mine pentru

a mi se ierta ceea ce am fost

o taină...

am plecat din undeva

şi am ajuns la tine

am plecat din altundeva

şi am ajuns la tine…

Picuri de timp...

Picuri de timp, cunună s-au făcut,

Purtând povara clipelor din lacrimi,

Ducând cu ei, cum nimeni n-a putut,

Dureri, tristeți și biciuiri de patimi!

S-au revărsat amarnic, deseori,

Pe câte un obraz, într-un amurg

Și-o secetă ivită din dureri

S-a așternut și-o clipă nu mai curg!

Stau zăvorâte-n sufletu-împietrit

De încercări, de viață date-n dar

Și se întreabă cu ochii-n infinit,

Pe unde…

se-ncorda nevăzutul

spre care curgeau venele noastre

cu tot cu deşirarea de trupuri

eu credeam

că-mi vorbeşti despre spaime

dar tu faci schimb de muţenii

cu o altă realitate

ce nu ne mai încape în răni

ascuns sub osteneala fără titlu

stă irisul tău întors spre lună

tu ultima silabă vie

dintr-un preafrumos blestem

tu preumblare de reînceputuri

suntem găzduirile pregetului

cel fără…

          Dorul

                 poetului Vasile Ionac

calc

singuratic şi apăsat

cu roua pe umeri

o potecă înierbată

ce duce…

Am visat că m-ai chemat

să împarți vara cu mine,

în felii egale, pentru fiecare

gând, o zi, pentru fiecare vis

o săptămână,

că mi-ai tapetat potecile abandonate

cu iarba și florile

ce ți-au încălzit gîndul

și șoapta păstrată

dintr-un film cu pelicula ruptă.

Am…

Marea lumii astăzi este învolburată

Fierbe ca într-o oală fiere și amar,

Mintea omenirii, grav avariată,

Pare dezgolită de cerescul har.

Spumegă anarhic, e prea…

prin cămașa de duminică

respiră un vis îngropat de viu

în pupilele dilatate

străinii mușcă printre limbi de foc

din fructul oprit

mi-e teamă

orizontul împarte

gândaci otrăviți de petale de crin

ascund un bob de speranță

în pumnul iubitei

doar în ochii ei sunt roua care

sărută ghioceii

îmi arată departe un nor

vin în slalom

șerpi

mii de șerpi

și în urma lor

culori…

 Când ochiul nopții melancolic strivește lacrima-ntre gene 

 Și clipa-și plânge neajunsul tristeții lumii pământene,

 Iar serafimii-au ațipit, uitând s-aprindă crini făclii,

 Ce-ai adunat, ce-ai risipit din ziua scursă, oare știi?

 Te-ntreb de-o zi la întâmplare, care-a zburat din calendare.   

 Renunți la vis nuntit de-ardoare și îl îngropi din nepăsare?

 Din timpul ce ne-a fost sortit nici un minut n-a rătăcit,

 Cu pas agale sau…

îţi dă târcoale fără să ţi se arate. Nevăzut 

te ia în braţe si te poartă într-o lume a ei

cu orizonturi ale căror garduri, nu le vezi

de pietrele ce-ţi ies în cale. Are grijă. 

În spatele fiecăreia, îşi arată câte o faţă a ei:

iubirea,

speranţa,

iluzia

şi da,

pe ele, victimele tale viitoare

ce te vor victimiza ca la vânătoare şi împăiat,

aşezat pe un perete ca un trofeu, vine la…

Doamne primește ceasul rugii mele 

rupt dintr-o noapte neînstelată

știu că nu ți-am mai vorbit demult

de zarva lumii mă scutur 

ies din costumul de om 

la Tine vin cum m-ai trimis 

cu haina din lumină străvezie 

plutitor

să mă poți recunoaște

aprind candela

doar să mă vezi

doar să Te văd

straturile sufletului sunt tasate 

de infinitul care se tot adaugă 

și iar

și iar

nu mai știu…

Vreau doar să spun că mai există

străini ce locuiesc în ţara fără dor,

înspăimântati când clipa lor e tristă

şi nu ştiu anotimpu-n care mor.

Te întâlnesc mergând lângă vitrine

privind în golul lor ca-ntr-un abis,

şi multe jucării au devenit străine

dacă destinul pleoapele şi-a-nchis.

Doar ochii tăi de-a pururi  preţuiţi

şi-au scuturat pe gene din zăpezi,

prizonieri bolnavi cu vise-nlănţuiţi

întreabă…

Pentru că esențele nu au nevoie de adevăr,

nu te voi întreba de ce

și în care timp ne-am întâlnit

și nici despre anotimpuri n-am să te întreb:

chiar și această desprimăvărare

ne-ar putea fi de ajuns…



neliniștea mea seamănă cu o dragoste

pentru că toate cântecele se rotunjesc

în corole de gând

și toată nerăbdarea

este un galop al frumuseții.



frămătând de fremătare,

te chem în țara libertății mele;…