dintr-odată sosiseră cocorii în ronduri de gală

aveau voci din firele dragostei

unele mai îndrăznețe altele coborâte din picturi emotive

m-au înlănțuit pe loc

am aflat

cântecul temnițelor e o invenție a fericirii

din care pornesc diminețile superstițioase

incontestabilă pânză

îmi rezemaseși de cer o scară și câteva creneluri blânde

pe arterele inimii se întreceau hohote atât de albastre

încât norii…

 ea seamănă cu mine

 dar are ura ca portavoce

 îți bea sufletul cianotic din palme

 în lungile nopți polare

 panaceu rudimentar

 pigmentat  rubiniu

 sângele calamitat 

 (în)castrează distanțe 

 îți admiră tăcerea

 așezată stoic  în vitrine

 împarte cuvinte ca niște sandale

 neofite

 ia autobuzul nopții

 câine ud

 ce se retrage în cușca…

a vrut să-mi iasă prin păr şi să plece. În

dimineaţa asta, mi-am luat mâinile în dinţi

şi mi-am scos „ţepii” înălţaţi

în toate direcţiile. Eram hotărât   

să-l închid în mine,

să-l văd

cum se chinuie,

cum cere,

cum îşi vrea albastrul cerului.

M-am tuns.     

Iubitule,

stele rebele alunecă în mine,

topesc  sufletul și-l transformă

în soare curgător, amețitor.

Palmele tale,

mari, posesive,

îmi cuprind inima,

o poartă-n valsul de…

În construcţia versurilor m-am inspirat din poezia lui Al. O Teodoreanu – „Vis”

Printre nouri…  luna curge… peste satul… dintre dealuri…

Smuls din basme… în decoruri… strunesc scripca… greieraşii…

Clipocire-n… iarba crudă… licuricii-s… drăgălaşii…

Iar oglinda… ce se mişcă-i… feerie… între maluri…

Stau sub teiul… ce aruncă… lin balsam… în depărtare…

Alintându-şi… printre…

din ochii mei unde cădeai

te ridicai

din  fiecare ploaie

de pe fiecare bârnă atât de strâmb cioplită

ai vrut să schimbi lumea

pentru mine

și

eu a trebuit să înțeleg…

cum am încercat să modelez fantoma aceea care nu-mi dădea pace

am și adormit

asta fiindcă nu credeam în pojghițele oceanelor spontane

se putea circula lejer între stații

unele se inventau dacă aveau semnul acvatic deveneau mituri

avantajul coralilor spre apogeu

intonația de după cină

și inventarul musonic  întrecut de fluieratul luminii sub ape

am zărit țărmuri ilegale într-un pătrat cu laturi platonice

jucăm…

Ochii tăi,

curioși ca stelele în noapte,

îmi cuprind sufletul 

și dansează pe portativul inimilor gemene,

eterna îmbrățișare,

în valuri de iubire...

vor merge alãturi atât cât cineva le va fi martor

fãrã nicio îndoialã fãrã niciun rabat

atât cât traversele vor fi echitabile

fãrã poezie fãrã amestecul metaforelor

poate cã aşa ar suna un caz ideal

dar din pãcate viaţa mea nu se mãsoarã în ani

şi oricum anii ãştia sunt din ce în ce mai scurţi

mama ei de relativitate

ba şi tatãl ei

ba şi una ba şi alta cã deh

aşa e-n punctul ãsta…

Cutreier prin târziul simțirii ce-mblânzește

profundul (zămislit cu înveliș de lut) 

și-nvăț că nemurirea în dragoste-și zidește

cetate, și-n cuvinte - fiorul din trecut.



Veșmintele privirii-ncălzesc boabe de rouă,

petalele din suflet tandrețea își desprind

și-acoperă obrajii, povestea frântă-n două

spre buze se prelinge, doi maci tăcuți aprind;



în slove măiestrite se-mpurpură culoarea

și…

 Universul (răs)pândește miasme

 s-au decolorat norii subtil

 soarele s-a tăvălit

 în cenușă

 stele umblă bolnave

 căutând în zodii meandrele destinului

 luna cioplește idoli

 din piatră de râu

 tăcerile râd magna cum laude

 vorbele pavează piețe dedalic

 un flagel suprarealist

 metamorfozează 

 cercul lumii 

 strident

 iriși ca niște vulcani…

dansul sentimentelor

simt că sunt prea aproape de tine,

între noi nu e decât un halou de aer,

gura ta-mi șoptește poeme,

ochiul tău, un tâlhar, mă fură mereu,

văd gâtul de fildeș ca un gât de vioară,

ce-mi cântă orfeic din marele…

Întrebări insolente

se ațâță

cu vina de a-mi fi scuturat

în priviri

miros de gutui noptatice

din părul tău cum

o livadă păzită de neasemuiri.

Îngenuncheate pe slove

de nuntire în paragină,

contrarii ludice

se încăpățânează

să ne îmbie…

dimineaţa asta, mi-am luat amarul

în mâini şi l-am pus sub pernă. Nu

ştiam dacă el mă durea pe mine

sau eu pe el. 

De (în)junghierea ce o primeam de la el,

nu am

timpul de ieri

să-i răspund mâine. Azi îmi pregătesc votul

pentru suflet

în universul meu.  

îmi mut sufletul mai la dreapta

trag peste mâini zorii

nimeni nu ia seama că sunt adaptate

la noua ordine mondială

sfidez realitatea-n câteva gesturi

scriind poemul de dimineață

propăvăduind fericirea

cum soarele hipervitezoman își continuă rotația

după primul cuvânt

alături de suflet păiajenii țes pânze

fericiți de intrinseca dorință de a devora

sunt proști fără intuiție și ei

crezându-se pescari de…

Barcă trasă-n stuf

Pescar cu vârşa goală

Toamna-i aproape

Tristeţea sărăciei

Umbra-şi plimbă pe pământ

*Scurt poem japonez, un fel de doină, mai vechi decât haiku-ul, din cinci versuri, cu 31 de silabe (5-7-5/7-7).…

Leagă-mă de o privire cu prezent şi cu trecut,

cu tot ce-i acum în mine şi-a rămas necunoscut,

taie clipa-n jumătate şi împarte-o-n veşnicii

pentru lacrimile toate revarsate-n seri târzii.

Iar aducerile-aminte prinde-le ca-ntr-un şirag

poate-or răsări din ele curcubeie fără prag,

iar în zilele ploioase fă un leagăn printre nori

unde îngeri vin adesea, aducând pe braţe flori.

Spune anilor să-mi lase viitor crescut în…