mi-ar fi fost mult mai uşor

dacă erai ca şi mine bărbat

 aş fi ştiut în ce bar să te caut…

spectrul mi-i restrâns 

lumea când s-aruncă sub lupă când sub microscop

n-am grija ei 

lucrez la săpat șanțuri caut lumină 

așa mi s-a spus

așa fac

cică ar fi bine s-o găsesc

nu-i făcută pârtie

drumul e personalizat îmi poartă numele

sap de când mă trezesc și-o fac în toate direcțiile 

uneori în vis simt că fac același lucru

e prea mult întuneric și parcă-mi fură uneltele 

mă pătrunde mereu pe unde uit să…

De când aștept groparul viitorului

să-mi scarpine talentul în priviri

cu degete de…

ştiu de ce dorul mă sălăşlueşte când

sufletul nu mi-a plecat decât la o distanţă

de o clipă

de mine,

să-ntindă arcul peste cupola de albastru. Probabil

îşi pregătea din tolbă,

săgetarea cu roşu aprins

să (-mi) prindă  

“peticul”

de iubire  

din tot peste toate.  

Tu pleci să dormi în orele târzii ale nopţii

iei cu tine răcoarea lor şi foşnetul frunzelor

zâmbetul lunii dăruit pământenilor cu fiecare rază

tu pleci să dormi când eu împing întunericul nopţii în cameră

îl agăţ deasupra tablourilor şi-l întind pe pereţi

cu grija unui muritor îndrăgostit

te privesc cu sufletul şi pleoapele ochilor obosiţi

leagă timpul de dorinţele mele

e o noapte târzie cu stele rânduite pe boltă

pe fereastră intră mirosul crud al ierbii…

am trecut războiul cu barca

grăniceri babilonieni oase de vulturi vămi cu buzunarele goale

și vasul în care se distrugeau amprentele bravului meu strigăt

ce otravă domestică se risipește în valuri

înmormântarea florilor-de-colț era stângace

mărfarele își vindeau locurile pe linii moarte

o singură  jonglerie mi-ar fi pierdut inima însă nimeni n-ar mai fi intonat la fel  discursul

vânătorului cu masa goală

în dreptul casei tale…

 în lipsa vederii

 simt scoarța copacilor

 ca pe o brazdă vie

 rădăcinile acestora sapă

 galerii diogenice

 cresc aripile cinice ale gândurilor

 din mușchiul grav(at) al pădurii

 păsări surâsuri în zbor

 își fâlfâie neliniștile sofisticate

 iriși goi sorb lacrimile norilor 

 noma(n)zi 

 fulgeră în oglindă

 frumusețea hâdă a…

te privesc să-ţi culeg zâmbetul

şuviţa rebelă căzută pe frunte

păsări descătuşate îşi fac de cap

în cerul somnului tău

te adun în căuşul ochilor

 să-ţi sorb răsuflarea

pe geam o stea îşi întinde gâtul

te acopăr cu privirea 

stelei nu-i este îngăduit

 să-ţi prindă visul

e numai al meu

vreau să-ţi sărut gândurile negândite încă

să înmugurească pe buzele mele

să-mi lipesc trupul de…

tăcerile mele

s-au făcut paznici de noapte

stau

ca la un capăt de pod

pe umărul tău

și așteaptă în cutia milei

o vorbă

una

 …

Libertatea-i tot o închisoare

Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE

te iubesc tu

te iubesc tot

fără doar şi poate

când vii când pleci

şi când mă speli în ape reci

când gândul nu socoate

şi când zici nu

pentru că da

mai ţin în buzunar

o arestată stea

doar doar o vrea

a lumina

părerea mea senzaţia ta

de prin perdele

trase grele

peste ferestrele căprui

cu genele zăbrele

ZiFrumoasă (Mihaela Călin…

Cuvântul tău
plutește
printr-un deșert
de lacrimi,
cristalizate în flăcări.

Ușa păcatului
are zăvor de cuvinte,
al tău luându-și viața
din cerneală de venin.

Ușa serenitații
înoată prin porii fanteziei,
transcende
în întuneric;
cuvântul tău...
străpunge ochii luminii.

Cuvântul meu,
distrus din temelii,
închide zăvorul păcatului...
adoarme
la pragul serenitații.

Cuvintele tale sunt obsesii…

taie rădăcinile în mii de bucăți 

suflarea să-ți fie adâncă

să mă spulbere de la fața ta

dar lasă-mi te rog urma 

e numele meu acolo împietrit

am fost odată eu

am crescut m-am întins răsucit

pe toată suprafața sufletului

nici eu nu mai știu pe unde sunt

lumea trece prin noi

când verde când căprui

ochii mei sunt la…

s-au aşezat peste timp, una câte una,

ascunzând copilul din mine. Doar

sufletul l-am lăsat să zboare în zări,

să se facă mare.

Îi mai trimit din când în când câte

o ploaie

să-şi aducă aminte

din fâlfâirea aripilor sale,

să mă dezgroape

din amintiri.   

Mă pierd în lumea gândurilor tale

şi mă găsesc târziu prin amintiri,

mă simt legat cu lanţuri fără zale

de rădăcina multor plăsmuiri.

Doar glasu-mi sângerează ruginiu

topind ecou-n valuri de lumină,

şi-n gândul tău te preţuiesc târziu

de parcă-i fi o lacrimă străină.

Mă dor obrajii-n prag de înserare

prin riduri se strecoară alt amurg,

şi cred mereu în vechea întâmplare

din care aşteptările se scurg.

Sunt…

 regina-nopții miroase orbitor

 a cer despletit

 recunoaște pașii demni 

 de crin imperial

 în sunetul excitat al ploilor

 albastrul furtunilor

 (des)cântă nori retorici

 irup fulminant contraste (s)umbre

 culori tangente

 oglinzi disecă un perete cast

 albul își ascunde

 violența în peșteri monodeiste

 copacii ca niște schelete…