Din camera mea de…

să vorbesc acum când mi-am amanetat

trupul, lutului meu,

roşu,

să eliberez gândul,

să zboare în al sufletului cer,

albastru,

să ştie

că în timpul ocupat

cu grădiniţe şi şcoli pentru viaţă, exist.

Un copil şi eu sunt în leagănul din grădina iubirii.   

mereu am știut că zborul e de două anotimpuri

unul pe cer altul în adâncuri

oglinzile în care apusul și răsăritul se desfată

se pot îmbăta într-o schiță neutră

ce contează dacă e seară

ori brazdele dimineții își trasează imperii de duminică

ghețarii primesc cuțitele cu plecăciune

cândva o rază deghizată le va fi fost hrană

sub crusta luminii

mersul spre nord poate fi o parabolă

ori o eroare în vervă

prin…

Înainte de culcare fac exerciţii de înfrumuseţare

îmi mut amintirile dintr-o parte în alta

las gândurile slobode

frec în palme mirosul tău

şi îl arunc printre gene videcând rănile făcute

de lacrimi

respir adânc până când sufletul uită trădarea

îmi strivesc tăcerile de frunte până devin umbre

fiorii pătează sângele

cad în genunchi

ultima părere de rău o mototolesc într-un zâmbet

palid ca singurătatea unei nopţi

sting luminile şi…

Nu intru cu tine, singurătate, în toamnă

nici măcar acum când secundele îmi apasă gândul –

te las la uşă să-ţi ştergi urmele şi să taci

să-ţi simt neputinţa apoi să mă înfrupt din absenţa ta;

ochii tăi îmi sunt santinele

mai adânci decât gura care mă posedă

dezvelindu-mi una câte una temerile,

până când devin lutul din care modelezi fără milă

alte braţe, alte guri...

Nu intru cu tine, singurătate, în toamnă –

anotimpul aceasta mă adapă…

toamna ţi se strecoară-n trup

îţi ucide glezna veselă

şi caişii din vis

te obligă să faci dragoste

în locuri nepermise

cu ultimul foşnet de-aripă

şi râde nespus

cu toţi plopii crescuţi pe umăr

cu sângele frunzelor

aburind cireşele-n inimi

mâinile cerşetorului

nu mai găsesc loc

să împartă fericirea

fărâmii de pâine

nici semne de carte pentru ploi

pentru îngerii fluturilor apuşi

certificatul de garanţie al toamnei

se…

stau spânzurat de o stea căzătoare

cerul gurii mi se umple de cer

lumea zâmbeşte nudă

 cu sufletul pătat pe dos

balansez viața

ca o madonă pruncul

nani-huţa

huţa-nani

(cerul e plin de sfinți goi)

se moare  aglomerat

(la cozi comuniste)

moartea e o tipă topless

împarte  bonuri de ordine

spre edenul păcătoşilor

doar tu mă priveşti din eternitate

cu ochii…

viaţa are un cifru roman  (in)descifrabil

la treizeci de ani te strigă ana karenina/tu sari cu paraşuta victorian/

ocoleşti gazonul tuns regulamentar

accidental cazi  în experimente zen

iei poziţia lotus

calci pe trotuar postulate  

cu rutina înfiptă în retină/felină vorace /

te confunzi în mulţimea de x-uri

tăvălind standardele prin patul ciociolinei

apoi aluneci sinuos în lacul lebedelor/ hematie  imună la…

cu aripi crescute în albastru cum păsările

iubesc văzduhul, cu respiraţia peştilor  

în oceane fără aer, cu umbra în care stau

îngerii sărutând fruntea şiroaie de sudoare

din urcuşul abrupt pe stâncă a alpiniştilor

spre cer, cu lutul plămadă

pentru chipul roşu

aprins de emoţia întrupării.  

Să-mi iubesc

Sufletul

aşa cum n-am ştiut,

o clipă,

aştept.     

În genunchi pe serpentinele nopții,

gânduri albe

se joacă de-a setea nepotolită

cu tăcute dorințe bând miere lunară

din sfârcurile sânilor tăi.

Asemenea unui planor cu aripi de neguri

fremătând pe buzele înălțării,

liniștea care mă zboară prin vidul sisific.

Ai putea să…

S-a strâns pământul printre stele,

copacii rătăcesc pe-un colţ de lună,

pe tâmpla zării frunzele rebele

îşi împletesc plutirile-n cunună.

Se va-ntâmpla să plouă câteodată

şuvoaiele vor îneca din stele,

şi nu vom şti, iubito, niciodată

pe care am ales cu sufletul din ele.

Renaşte lumea-n curcubeie-albastre

ducându-şi umbra-n alte galaxii,

să fie-ascunsă gândurilor noastre

la tâmpla cu apusuri…

toamnele mele au unghii albastre

înfipte în cerul sărac de cocori

cohortă de frunze migrează spre nori

saltimbanci armăsari mușcă din astre



nopțile sunt săpate-n alabastru

lacul îşi doarme pe nuferi tomnatici

somn mi-e herghelia de cai sălbatici

vis hieratic ce sapă-n vers castru



florile își pierd petalele slabe

se îndumnezeiesc arborii-n cuvânt

logosul-vitraliu pictat e de…

necruţător

sălbatic

când eu sunt în tine

de la facerea lumii

tu spui că nu mai poţi respira fără mine

că lacrimile ţi-au rămas pe obraji ţurţuri

că braţele ţi se usucă de nemângâiere

şi că numele meu îţi pârjoleşte fiecare clipire

dar dacă m-ai lăsa să te cuprind

în mijlocul zilei

şi al tuturor

în miezul nopţii

şi al viselor toate

să urc

să urc din…

Dumnezeul toamnelor mele

mai naşte fluturi

pe coame de cerbi

sub fereastra deschisă

Bacovia-şi stoarce sufletul ud

am traversat nepermis de verde

respiraţiile toate

crescând în firul ierbii

crucea timpului 

mi-a zidit sub piele

crengi şi tălpi de frunze

prelungiri de strigăt

îmi sunt…

M-ai amăgit cu struguri strânşi în poală,

Cu mere vii din pomul alăsat,

Să te visez, venind din toamnă, goală,

Să-ţi înflorească sânii sub macat.

O iarnă lungă să-ţi mângâi ciorchinul,

De miresme coapte pe colină,

Să limpezesc de pofte-n mine vinul

Coastelor bătute de lumină...

Iar de va fi să fie şi din mere

Să gust, umbrind pădurile confuze,

Să-ţi rodească trupul de plăcere

O primăvară cu lăstari…

nu-mi tăcea deloc cu buzele întins lipite

pe cerul meu albastru când îmbrăţişam

crucea

din capul locului

în care te-am lăsat

Tată

şi

Sufletul.

Sufletul a venit, a ştiut că sunt la tine.

Indestructibilă legătură. Niciun cuvânt  

nu o poate rupe

când toate necuvintele şoptesc: Te iubesc!     

Nu m-am păcălit,

amintindu-mi că sunt

nenăscutul

căruia ceața divină

îi ține loc de chip și

conținut fără grai.…