m-am rătăcit

mă sperie timpul locului

am crezut în iubire

şi vai noapte pustie

am crezut în om

şi car spinii în tălpi

se desprind iluziile

de spuma dorinţelor…

sau pot să îţi amăgesc în fiecare zi greierii

arătându-le în oglinda  promisiunilor

chitarele ce se odihnesc visătoare

sub frunze de cuvânt

pot să ţes intrigi albastre

în pânze de păianjen

şi să te fac să-mi confunzi verile

învelite-n maci singuratici

cu libelule de gând

pot să îmi pun masca iertării

şi să-ţi zâmbesc înc-o dată

cu furtuna în palme

printre zăbrele de…

aş vrea să schimb ceva în mine

pentru o vreme

să redevin copil

ar putea să doară

nu ştiu

nu prea am rude sau

pe cineva aproape de suflet

am avut-o pe Ana

nu tare de mult

a…

Pe strada visurilor sfărâmate

eu sunt alt sfânt,

mai împărțind săruturi,

nu vă-nșelați

nu pot să strâng în brațe,

n-am fost lăsat

și m-au făcut

din lemnul necesar

pentru trei nuduri.

M-au pus aici

să completez decorul,

ademenind mereu

câte un suflet,

e luminată vesel

doar intrarea

în rest e liniște și foarte umed.

Se-aud și pașii

până-n depărtare

pe caldarâmul inimilor frânte,

mi-au pus și firmă…

nici nu ştiu dacă numele meu e teodor dume 

şi dacă stăpânul celui însemnat de Dumnezeu e

moartea într-un capăt şi viaţa în celălalt

uneori prins între cele două linişti

îmi lipesc urechea de marginea pământului

şi vorbesc cu tata în prezenţa…

poem dedicat poetei şi prozatoarei, Sofia Sincă

lumină

ciob de ochi divin

îţi cântă sopranele la ceruri

spre tine stări se-ntrec şi…

îngrămădisem celulele moarte

în colţul unui cuvânt

alb

sângele se scurgea pe o scândură de brad

amestecându-se cu răşina

mă îmbăta mirosul gândurilor

te vedeam prins în perdeaua dimineţii

 tablou cu ramă veche

desculţă intram în amintirile tale…

în spatele casei

în pădurea de salcâmi

este singurul loc unde pot atârna eul în crengi

aici arde neiertarea

cenuşiul

poate lua forma unei frunze

sau

neastâmpărul unei veveriţe

astfel încât  să treacă prin mine

tremurul unei încolţiri

mă-nfior

orele ocolesc pădurea

timpul iese din clipă

face pact cu anotimpurile

ca şi cum m-ar inventa

aştern covor de muguri şi…

Cu o voce

întreruptă şi nesigură,

cu sufletul

sângerând pe calvar,

şi ochii

scăldaţi în şuvoaie

de scântei

a ieşit buimăcit

din vântul tot mai mânios

al minţii ce fierbea

să-şi domolească

pornirea…

Sub freamătul vântului ascult ploaia,

iar ecoul vocii tale-mi fuge.

Se pierde... Birjarul Drumului

mi-l desprinde de cer

şi mi-l trage prin cercurile rătăcirii.

Într-un petec de lume,

sub timpanele mele îşi are popasul,

dar văd cum îl pierd ca pe un colaps

în miezul…

dor tropotele cailor mei

cenuşă salină de inimă albă

scobeşte în os

îmi trec genunchii în mătase de umbre

pe cȃnd brumele pârjolesc răbdarea palmelor

şi gândurile ating fiorii toamnei

ce-mi leagă spinarea de copacul acela bătrân

cu somnul curs

în picioarele bondarului cu aripile smulse

ştii câte răni se deschid  tălpilelor

cȃnd pământul se macină în urma părerilor tale

cât o ploaie de urlete…

o cruce-a mântuirii de coaste să o leg

ridică-te pe soare să te umpli de mine

că-mi vine câteodată să inventez un fals

în clocotiri de aburi un vals al îndurării

să trec cu el prin tine durerea aşteptării

ridică-te pe lună să prinzi fiorul…

Rămâi te rog cu mine doar o noapte dincolo de viață,

Să-ți pun în palmă gândurile ce sub frunte le-am păstrat,

Să-ți dau miresmele ce le-am cules în fiecare dimineață

Când m-am trezit și pleoapele fără să știi ți-am sărutat.



Am strâns atâtea amintiri și-ar fi păcat să nu ți le ofer,

Să te convingi cât de frumoasă ești în fiecare dintre ele,

Chiar dacă viața este și rămâne doar un miracol efemer,

Prin el redevenim ființe-n univers din căzătoare…

te aștept iubire

masa-i pusă

patul de tine

urlă a gol

florile îti vorbesc

de apă-n glastră

și soarele

de tine-i chior

holul chircit

îți cere pașii

cartea închisă

de semne a uitat

perdeaua flutură

prea tristă

și despre tine

mi-e păcat

las usa…

Miez de dor - călător, neştiut –

duce lin un suspin spre trecut…

Amintiri din pagini azurii

se perindă, pe rând, fumurii.

Când trecutul le trece în ceaţă,

prezentul nu le poate da viaţă,

paiaţa cu-n zâmbet oftează

şi tristeţea în suflet vibrează.

Răsfoiesc iar pagini în grabă,

poate văd un soare podoabă

la clipele sortite iubirii…

Dar ceaţa nu-i dă loc fericirii.

Privirea în zare rămâne

pierdută-n…