Rămâi te rog cu mine doar o noapte dincolo de viață,
Să-ți pun în palmă gândurile ce sub frunte le-am păstrat,
Să-ți dau miresmele ce le-am cules în fiecare dimineață
Când m-am trezit și pleoapele fără să știi ți-am sărutat.
Am strâns atâtea amintiri și-ar fi păcat să nu ți le ofer,
Să te convingi cât de frumoasă ești în fiecare dintre ele,
Chiar dacă viața este și rămâne doar un miracol efemer,
Prin el redevenim ființe-n univers din căzătoare stele.
Să mă conduci spre neființă spunându-mi ce se-ntâmplă-n jur
Și dacă ploaia-ți va stropi cuvintele ce nu mi le-ai rostit,
Rămâi ce ești, ce-ai fost mereu, minunea mea cu suflet pur
Ce prin nemernicia lumii, m-a strâns la piept și m-a hrănit.
Rămâi te rog cu mine, să treacă asfințitul dincolo de zare
Ducând cu el eternitatea unei zile ce s-a grăbit să plece,
Și dacă n-am să pot rosti, cu ochii am să-ți cer iertare,
Căci ultimul sărut de rămas bun, va fi atât de cald și rece.
Adaugă un comentariu
Poetul veşnic îndrăgostit, ce crează o atmosferă arzândă, stălucitoare, melancolico-romantică...
Mulţumesc că ne bucuri în fiecare zi cu versuri, Sofy!
Frumos iarăşi, domnule Ungureanu!
Căci ultimul sărut de rămas bun, va fi atât de cald și rece. (îmi pare pleonastic)
Din fericire, mă faci să mă repet: Superb!
da Coza
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
DONATORI,
începând cu septembrie 2021:
© 2022 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE