Aprinde focul în cămin! Pădurea

Trosnește din încheieturi, bătrână.

(Cum urlă-n gânduri lupi flămânzi!)

Am să-ți aduc tămâie, mir și smirnă

Și dacă-n suflet îți e liniște, auzi

Cum dorul meu, din când în când, suspină.

Să pui de ceai! Se face frig în viață.

Purtăm în trupuri schije din trecut.

Doar undeva-ntr-un atriu, lujer tânăr,

Iubirea a-nfrunzit și, neștiut,

S-a-ntins, viteaz, ieșindu-ne prin umăr

Și ca o aripă…

Nu noi suntem cărunți, ci toamna asta

Și-a prins în plete funigei și sfori,

În ochiul ei presbit ne oglindește,

Hai să-i furăm pe seară din culori!

Ca doi copii fugiți tiptil de-acasă,

Vom pune șei pe mânjii lui Brumar

Și, chiuind, ne-om pierde peste dealuri,

Cu mere-n sân și cu obraji de jar.

Iar de te-oi prinde-n cheutoarea vremii,

Tu, visul meu târziu, ca o minune,

Să nu mă cerți, să râzi și să te bucuri,…

Arămiu în juru-mi, pretutindeni jar

Și în nări parfumul, aspru, de stejar.

Strâng cu lăcomie răsărituri calde,

Tonuri reci de ocru când încep să scalde

Dealul. Și mă rup,

Frunză tremurândă, de pe vechiul trup.

Și mă simt asemeni brazdei, sângerând,

Pe obrazul toamnei. Mă întreb dar, când

Vălul de tristețe sfâșiat de corbi,

Destrămat, cădea-va? Ceață, ochi de orbi

Cată orizontul, gri, blurat, neclar.

Casa mea-i o frunză într-un vechi…

Timp spânzurat de-un apostrof, între atâtea reci cuvinte,

(De parcă frigul ăstei toamne le înghețase și pe ele)

Simțeam că nu-mi va fi posibil de-acuma mersul înainte

Și imitam din inerție-n oglindă sâmbetele mele.

Urmez rutina cunoscută, însăilez pe tivul zilei

Fugare gânduri de om singur, în abur de cafea amară

Și îmi promit că niciodată nu-ți voi cerși obolul milei,

Pe când în suflet îmi pătrunde, obraznic, frigul de…