Nu noi îmbătrânim, ci toamna asta

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Nu noi suntem cărunți, ci toamna asta
Și-a prins în plete funigei și sfori,
În ochiul ei presbit ne oglindește,
Hai să-i furăm pe seară din culori!

 

Ca doi copii fugiți tiptil de-acasă,
Vom pune șei pe mânjii lui Brumar
Și, chiuind, ne-om pierde peste dealuri,
Cu mere-n sân și cu obraji de jar.

 

Iar de te-oi prinde-n cheutoarea vremii,
Tu, visul meu târziu, ca o minune,
Să nu mă cerți, să râzi și să te bucuri,
Și ca pe-o taină, lumii nu mă spune!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Alexandru Bolache, vă mulțumesc pentru popas și apreciere! 

[bolache alexandru]

Doi infractori în brumar... Imagini frumoase și sglobii.

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Domnule Petruț Dan, mă bucur mult că v-au plăcut versurile mele! 

 Vă mulțumesc pentru apreciere! 

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Toamna-i anotimpul împlinirilor. A preaplinului. 

 Mihaela Popa, bucuroasă de popas și apreciere! 

[petrut dan]

Îmi place finalul care dă o notă aparte unui poem ce ne propune frumosul din anotimpul  merelor păstrate în sân și al obrajilor în culoarea jarului, final ce împarte cu noi, cititorii, dorința autorului de a prinde-n cheutoarea vremii visul unei eternizări parcă a stării pe care o simte parcă asemeni unui fruct oprit dar de care ne bucurăm și noi citindu-l! Cu drag!

[Mihaela Popa]

un vers delicat, frumos, plin de esență și parfum în toamna asta

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Mă bucur, Chris, că ți-a plăcut! 

Îți mulțumesc pentru popas și apreciere! 

[Chris]

frumos, imagini frumoase!

Nu noi suntem cărunți, ci toamna asta
Și-a prins în plete funigei și sfori,

Vom pune șei pe mânjii lui Brumar
Și, chiuind, ne-om pierde peste dealuri,
Cu mere-n sân și cu obraji de jar.

[Manuela Munteanu]

Cât de frumos! Optimismul și veselia la ele acasă. Felicitări!

[Cristea Florica ( Flori Cristea)]

Reverență, doamna Mioara Manoilă! Cu recunoștință!