Sincerity

[Mihaela Popa]

    There are many things I did not, do not and probably will not ever understand; that this is how my mother, God, made me, or maybe I am (also) the result of all my understandings and misunderstandings.

   I didn't understand where I came from. If anybody knows where we come from, please tell me so that I don’t die in ignorance. Why was I born here and not somewhere else, where do I go when I die... trivial questions, but ones that bother me, they bother us, they ferment, they ferment, and, who knows when they will burst out and in what context.

   I like to dream, with my eyes closed but, above all, with them wide open towards an imaginary horizon, where everything is in material-palpable-acoustic-olfactory-visual harmony, where color, smell, sound, consistency, are reflected in a naturally pleasant state, without pluses and minuses. Where "hello!" with a smile means precisely that, it has no other substrates of who knows what affiliations or interests; where people are genuine and do not oppress other people or other forms of life. There, everything has a beating, cyclical, tick-tock heart - saying what it has to say, listening to what it has to hear; no mouth cries louder than another, no arm rises above another arm, but, they unite to support the same cause: life.

   Multe lucruri n-am înțeles, nu înțeleg și, probabil, nu voi înțelege; că așa, capie, m-a făcut mama, Dumnezeu,sau, poate sunt (și) rezultatul tuturor înțelegerilor și neînțelegerilor mele.
    N-am înțeles de unde vin, cine știe de unde vine să-mi spună și mie să nu mor neștiutoare. De ce m-am născut aici și nu în altă parte, unde mă duc când voi muri... întrebări banale, dar care mă frământă, ne frământă, ne dospesc, se dospesc, și, cine știe când se vor coace și în ce cuptor.
    Îmi place să visez, cu ochii închiși dar, mai ales, cu ei deschiși larg spre un orizont imaginar, unde toate sunt în armonie material-palpabil-acustic-olfactiv-vizual, unde culoarea, mirosul, sunetul, consistența, se reflectă într-o stare firesc plăcută, fără plusuri și minusuri. Unde "bună ziua!" fix asta înseamnă, nu are alte substraturi de cine știe ce apartenențe ori interese; unde oamenii sunt oameni și nu asupresc alți oameni ori alte forme de viaţă. Acolo totul e o inimă care bate, ciclic, tic-tac - spune ce are de spus, ascultă ce are de ascultat; nicio gură nu strigă mai tare ca alta, niciun braț nu se ridică asupra altui braț, ci, se unesc pentru a susține aceeași cauză: viața.

11.10.2014