Si, mi amor, la luna esta indesible hermosa,
La ola con las costillas del bote inicia una canción.
Tus labios caliente me busca y el remo
Tropieza en el agua batida con estrellas de jade.
Ya no somos; es nuestro amor con la noche.
Dices que olvidas todo que es en el mundo, si estoy contigo -
Empecemos en honor a los amores del mundo
La historia enemiga del olvido...

La historia comienza en otros reinos.
La historia comienza más allá de los mares y los países.
Mira, sobre las olas del gran río Missouri
Cómo pasa un barco delgado, con susurros y viento:

- Querida mía, el barco es ligero como el copo,
Mira, pronto la noche nos esconderá de todos.
¿Por qué tu mano blanca está atrapada entre las tablas,
Cuando el viento, desde lejos, trae en las ráfagas,
El chirrido de la rueda del tren?...

- Mi amor, el silencio canta a través de la hierba,
La luz azul fluye sobre la ola...Yo la veo aqui
El horror en tus ojos tristes, como en la ciudad humeante,
Donde los negros se deslizan de noche rápidos cerca de los muros ...

- Querida mía, la savia corre ágil en los juncos,
La luna duerme en la cuna del vasto río.
¿Por qué tiemblas cuando los pájaros nocturnos dividen
Grandes arcos en el aire puro.

- Tu cara blanca lleva el sello de hielo
De tus sueños secados en fría desesperación.
Tus ojos ya no sostienen el espejo encantado a la luna,
Pero nieblas grandes y desiertas ...

La chica del bote no lleva en el pecho el santo rostro
De la madre con el pelo - hilo plateado.
La mano apretada en su cuello suaviza
Placa de bronce caliente, gastada con cuerda.
El cielo tan alto como una campana resuena en los tímpanos,
El bronce responde con un golpe en el pecho
Y en el giro bezmético de la luna caída
Un diablo sonoro de metal surge de él.
Sus carcajadas son altas cúpulas iluminadas por llamas.
Torres y árboles, las grandes ciudades están enrojecidas.
Las personas son estatuas de lava petrificada, y el solo
Su ala negra gira espasmódicamente en el cielo.

La chica en el su bote, con labios blancas de miedo,
tiene la garganta seca de gritar y su ojo está vacío...
El diablo negro, limpiando la visión con la palma,
Sopla caliente con voz silbante ...

- Te aterroricé...Perdóneme...Duermes... el dulce sueño
Yo lo guardo entre tus cálidos y redondos pechos.
Ese día, si el mañana llegará con el amanecer,
Marcaré cuidadosamente el túmulo de tus carbones.

Duerme hasta entonces, todo durará un momento,
Más allá están los cielos, la nada con los soles eternos.
Duerme hasta entonces, todo durará un momento,
¿Por qué luchar, cuando tu también morirás como nos?

¡No tengas más miedo, pon tus portales de ojeras,
Apaga cualquier rayo que arde en tu alma!
¡Muere, muere de vida, aprende encontrar
la paz y la muerte de ahora en adelante! ...
El barco se balancea, la noche es clara,
Ondes de ondes se ocultan en vórtices profundes...

- Mi amor, el silencio canta a través de la hierba,
Mira que noche, que aguas, que luna, que altamar...
Querida mía, tus ojos ya no reflejan el espejo del temor,
¡Tus ojos ya no pueden verme!
Querida mía, tus labios son fríos y sumisos,
Tu palma blanca me acaricia triste y distraída.
¡Oh, Dios, no ves ni la noche, ni el agua, ni la luna!
Querida mía, dijo él, dime que pasa!

El diablo alto, de metal se acurruca y es una placa de bronce,
El bronce se estremeció sobre el pecho y adentro y se congeló,
Noche selenaria. Un hombre besa a su amada,
Amada con el alma asesinada en terribles tormentos ...

Si, mi amor, la luna esta indesible hermosa,
Ya no somos, es nuestro amor con la noche.
Aún así, mira, en el gran río Missouri
Los amantes tienen placas de metal en el cuello,
Amenaza y horror, epitafio siempre presente,
El diablo negro exprime el calor de sus ojos,
Y rompe con trueno bajo la suela de sus sueños,
Amenazándolos de que comenzaremos el desastre
De todos modos, sobre sus hojas.

Este horror lo quiere como el ojo de un reptil
Verde, hipnótico y fijo.

El barco nos lleva en la noche de vidrio fluido,
Las estrellas describen líneas encantadoras en el cielo.
El silencio total de nuestro corazón da paz
A la vasta naturaleza.

El diablo negro quisiera aferrarse a nosotros
Placas de metal en el cuello.

No desde los manantiales de Letha nos bebimos nuestra paz,
Nuestra paz viene del espíritu puro,
La paz de los que plantan en áridos surcos
Sueños de rueda, sabiendo que morderán desde sus frutos.

El día nace entre los cerros, con el temblor de las ramas
Y con voces a las puertas.

Mi amor, todos estos son símbolos
La vida es difícil de expresar plenamente en símbolo ...
Pero, ahora nuestro amor nos perturba
Y más profundo.

traducere - g.Cristea

Diavolul de metal

Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă,
Valul cu coastele lotcii încheaga un cântec.
Buzele tale mă caută calde și vâsla
Se-mpiedică-n apa bătuta cu stele de jad.
Noi nu mai suntem; e dragostea noastră cu noaptea.
Spui că uiți tot ce-i pe lume, alături de-ți sunt -
Hai să începem în cinstea iubirilor lumii
Povestea dușmană uitării...

Povestea începe pe alte tărâmuri
Povestea începe dincolo de mări și țări.
Ia seama, pe undele marelui fluviu Missouri
Cum trece o barcă subțire, cu șoapte și vânt:

-Scumpa mea, lotca-i ușoară ca fulgul,
Uite-n curând noaptea ne-ascunde de toți.
Mâna ta albă de ce se înfige în scânduri
Când vântul aduce în trâmbe din larguri
Scrâșnetul roții de tren?...

-Scumpa mea, liniștea cântă prin fire de iarbă,
Curge lumina albastră pe val... O văd, și aici
Groaza în ochii tăi triști, ca-n orașul cu fum
Unde negrii alunecă noaptea grabiți lângă ziduri...

-Scumpa mea, seva e sprintenă-n trestii,
Luna adoarme în leagănul fluviului vast.
Pentru ce tremuri când păsări de noapte despică
Arcuri marețe în aerul limpede.

-Chipul tău alb poartă pecetea de gheață
A viselor tale-necate în reci deznădejdi.
Ochii tăi nu mai țin lunei oglinda vrăjită
Ci negurii mari și pustii...

Fata din lotca nu poartă pe piept chipul sfânt
Al mamei cu părul - fuior de argint.
Mâna crispată adusă la gât netezește
Placa fierbinte de bronz, petrecută cu șnur.
Cerul înalt ca un clopot răsuna-n timpane,
Bronzul răspunde bătăii cu zvâcnet în piept
Și-n învârtirea bezmetică-a lunii căzute
Crește dintr-însul un diavol sonor de metal.
Hohotu-i nalte cupole aprinse de flăcări.
Turle și arbori, marile-orașe-s încinse la roș.
Oamenii-s statui de lavă-ncheagată, el singur
Aripa neagră-și rotește spasmodic pe cer.

Fata din barca-i cu buzele albe de groază
Sec i-i gâltejul de țipăt și ochiul i-i gol...
Diavolul negru stergând viziunea cu palma
Suflă fierbinte cu glas șuierat...

-Te-am îngrozit ... Iartă-mă ... Dormi ... somnul dulce
Ți-l străjuiesc între sânii tăi calzi și rotunzi
Ziua aceea, dacă mâine veni-va cu zorii
Eu însemna-voi cu grijă mormanul cărbunilor tăi.

Dormi până-atunci, totul va ține o clipă,
Dincolo-s ceruri, neantul cu pururii sori.
Dormi până-atunci, totul va ține o clipă,
Pentru ce să te zbați, când la fel o să mori?

Nu te mai teme, pune-ți portaluri de cearcăni,
Stinge orice rază-i nestinsă în sufletul tău!
Mori, mori din viață, învață-te
Pacea și moartea încă de-acum s-o găsești!...
Barca se leagănă, noaptea-i senină,
Unde de unde s-alungă în ochiuri adânci...

-Scumpa mea, liniștea cântă prin fire de iarbă,
Uite ce noapte, ce ape, ce lună, ce larg...
Scumpa mea, ochii tăi nu mai țin groazei oglinda,
Ochii tăi nu mă mai văd!
Scumpa mea, buzele tale sunt reci și supuse,
Palma ta albă mă mangâie trist și absent.
Doamne tu nu vezi nici noaptea, nici apa, nici luna!
Scumpa mea, spuse, răspunde ce ai!

Diavolul nalt de metal închircește și-i placă de bronz,
Bronzul tresare pe piept și în piept și îngheață,
Noapte cu lună. Un om își sărută iubita,
Iubita cu sufletu-n chinuri cumplite ucis...

Da, scumpa mea, luna-i nespus de frumoasă,
Noi nu mai suntem, e dragostea noastră cu noaptea,
Totuși, privește - pe marele fluviu Missouri
Iubiții au plăci de metal pe grumaz,
Amenințare și groază, veșnic prezent epitaf,
Diavolul negru le stoarce căldura privirii,
Sparge cu trăznet sub talpa visărilor lor,
Amenințându-i ca noi năimi-vom prăpădul
Oricum peste frunzele lor.

Groaza aceasta o vrea ca pe-un ochi de reptilă
Verde, hipnotic și fix.

Lotca ne poartă în noaptea de sticlă fluidă,
Stelele-nseamnă feerice linii pe cer.
Liniștea plină a inimii noastre dă liniște
Vastei naturi.

Diavolul negru ar vrea să ne-atârne și nouă
Plăci de metal pe grumaz.

Nu din izvoarele Lethei sorbitu-ne-am liniștea noastră,
Liniștea noastră purcede din cugetul drept,
Liniștea acelor ce-n brazde aride sădesc
Visele roții, știind c-or să muște din fructele lor.

Ziua se naște-ntre dealuri, cu freamăt de crengi
Și cu glasuri la porți.

Scumpa mea, toate acestea-s simboluri
Viața e grea s-o cuprinzi pe deplin în simbol...
Totuși acum dragostea noastră ne tulbură
Și mai adânc.

Vizualizări: 46

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Felicidades, Gabriel Cristea!

Muchisima gracias, Valeria! Pensé que nadie lo leería!(Am crezut că n-o va citi nimeni!) M-am înșelat... :) 

felicitari! vorbesc italiana si am constatat ca inteleg cate ceva si din spaniola, bine... foarte putin, dar este de apreciat efortul de a traduce un text de o asemenea amploare.

Mulțumesc, Chris, pentru apreciere! 

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

Valeria Merca 

Sofia Sincă 

Mihaela Popa

Tudor Cicu

Nikol MerBreM

Vasilisia Lazăr 

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Grig Salvan
cu 5 ore în urmă
Ovidiu Gligu a contribuit cu răspunsuri la discuţia 1. Potopul a utilizatorului Ovidiu Gligu
cu 7 ore în urmă
Ovidiu Gligu a contribuit cu răspunsuri la discuţia 2. Drumul spre Liège a utilizatorului Ovidiu Gligu
cu 7 ore în urmă
Vlădoiu Corina şi Vasilisia Lazăr sunt acum prieteni
cu 7 ore în urmă
Utilizatorului Valeria Merca îi place postarea pe blog croitor de iluzii a lui gina zaharia
cu 7 ore în urmă
Valeria Merca a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog croitor de iluzii a utilizatorului gina zaharia
cu 7 ore în urmă
Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada Sfântului Tot a utilizatorului Gheorghe
cu 9 ore în urmă
Valerian Bedrule a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog S-a dus aprilie a utilizatorului Grig Salvan
cu 10 ore în urmă
Eftimie Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bolnavi a utilizatorului Eftimie Gheorghe
cu 15 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia 2. Drumul spre Liège a utilizatorului Ovidiu Gligu
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a contribuit cu răspunsuri la discuţia 1. Potopul a utilizatorului Ovidiu Gligu
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Poemul După Amiezii a utilizatorului Darie Giurgiu
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Bolnavi a utilizatorului Eftimie Gheorghe
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Balada Sfântului Tot a utilizatorului Gheorghe
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog croitor de iluzii a utilizatorului gina zaharia
cu 17 ore în urmă
Lui Ovidiu Gligu i-a plăcut discuţia 3. Proba de lucru a lui Ovidiu Gligu
cu 18 ore în urmă
Ovidiu Gligu a postat discuţii
cu 18 ore în urmă
Eftimie Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Tăieri a utilizatorului Eftimie Gheorghe
cu 18 ore în urmă
Eftimie Gheorghe a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Decizie a utilizatorului Eftimie Gheorghe
cu 18 ore în urmă
Grig Salvan a postat o discuţie
cu 20 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2021   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor