Ascunde-mă de Gabriela Mistral

[Amanda Spulber]

Ascunde-mă să nu mă știe lumea. 

Ascunde-mă cum arborii-și ascund rășina, 

din umbră să te parfumez

precum 

o picătură din ea, 

să te-mblânzesc cu ea

și nimeni să nu știe de unde

vine gentilețea ta...

Sunt urâtă fără tine, așa cum sunt lucrurile 

smulse de la locul lor; precum 

rădăcinile uitate 

deasupra pământului.

De ce nu sunt eu mică așa cum e

migdala

în coaja ei de lemn ascunsă? 

Soarbe-mă! Fă-mă o picătură din sângele tău,  

să-ți urc în obraz și acolo să stau 

ca cea mai vibrantă culoare de pe frunza din

vie. Prefă-mă într-un oftat, din pieptul tău 

să mă ridic și să cobor, cu inima ta 

să mă împletesc, să ies numai pentru a mă întoarce 

să intru iar. Și-n acest joc să mă prind pentru toată viața.

Escóndeme

Escóndeme que el mundo no me adivine.

Escóndeme como el tronco su resina, y

que yo te perfume en la sombra, como

la gota de goma, y que te suavice con

ella, y los demás no sepan de dónde

viene tu dulzura...

Soy fea sin ti, como las cosas desarraigadas
de su sitio; como las raíces abandonadas
sobre el suelo.

¿Por qué no soy pequeña como la almendra
en el hueso cerrado?

¡Bébeme! ¡Hazme una gota de tu sangre, y

subiré a tu mejilla, y estaré en ella

como la pinta vivísima en la hoja de la

vid. Vuélveme tu suspiro, y subiré

y bajaré de tu pecho, me enredaré

en tu corazón, saldré al aire para volver

a entrar. Y estaré en este juego

toda la vida.