ZBARLICI - MURMUR DE PRIMAVARA

[TĂRÂMUL COPILĂRIEI]

ZBÂRLICI- MURMUR DE PRIMĂVARĂ

Un vânt călduţ, în cerc rotea
Cu soarele se împletea
Şi-atâta cât stătea în loc
Pocnea boboc după boboc
De flori şi ramuri, lăstărei
Natura prinsă-n vraja ei!
Cât timp Zbârlici sta toropit
Pe mălişorul însorit
Un murmur dulce ii canta ,
Şi-un val călduţ îl alinta
Uitând de foame într-o secundă
Alt tremur dulce îl inundă.
Pare că-i însăşi umbra lui
Sub Ciuboţica -cucului
Un mic botic se ascundea
Şi-un ghem de ţepi, atât zărea!
O Ciuboţica -cucului?
Era iubirea, visul lui
Cu ochişori pierduţi privea
Cu ţepi ca-n visul lui e ea...!
Cu ace lungi uşor sticloase
Din aur parcă, preţioase,
Iar mărgeluţele albastre
Scânteie precum alabastre
Cu mii de fluturi lin zburau
Din nurii albaştri ce-l priveau!
El mai vroia un ghem să fie
Căci suferea fără să ştie
Dar îşi făcu curaj spre ea
Şi-o întrebă: "Eşti singurea" ?
Dar nu-i răspunse şi-ntr-o doară
Îi murmură: "E primăvară " !
Cărarea mirosea a flori
De verde crud şi de fiori
Cu doi Arici şi viaţa iară

Imbobocea în primăvară...!

[Sofia Sincă]

ii canta , visul lui e ea...! "E primăvară " ! în primăvară...!
Corect: îi cânta, visul lui e ea... "E primăvară "! în primăvară!...
Scânteie precum alabastre - vers ieşit din ritm.
În rest o poezioară dulce de copii.
Sofy