Stăpâna iarnă

[Teodora Noje]

Fulgi aleargă spre pământ,
Zborul lor e vesel cânt
Şi din tolba care-i varsă,
Se aştern pe deal, pe casă.

  

Ei în plete la fetiţe,

Prind steluţe şi fundiţe,

Sau se-opresc în rămurele,

Căci  ţin loc de păsărele.

 

Albul lor, imaculat,

Peste lacul îngheţat,

Peste sălcii plângătoare,

Ţese-omătul în covoare.

 

În fereastră flori de gheaţă

Prins-au prin minune viaţă,

Până când se-aprinde foc

Şi chipu-şi topesc pe loc.

 

Motănel cu alb botic,

Şoricelul cel pitic,

Toţi se-ascund de frig în casă,

Nici Grivei nu vrea să iasă.

 

Doar copii cu râs vioi,

Fac în curte tărăboi,

Când duc sănii prăfuite,

Către dealuri înălbite.

 

Şi pe-ntinsul derdeluş,

Peste mândrul lunecuş,

Mogâldeţe vin şi pleacă,

De zăpadă om să facă,

 

Iar cînd negura coboară,

Peste-a fulgilor comoară,

Moşul sania-şi găteşte,

Reni înhamă şi porneşte

 

Încărcat cu daruri mii,

Ca s-aducă bucurii,

La copiii cei cuminţi,

Care- ascultă de părinţi.

 

[Vasilisia Lazăr]

Bravooo! Pe toate le printez pentru elevii mei.

[Elena Mititelu]

M-ai întors în timp! Felicitări!!

[Teodora Noje]

Va multumesc pentru lectura.