Cuvintele

[Valeria Iacob Tamas]

CUVINTELE

Cuvintele, dragi copii,
sunt ca şi nişte jucării,
mereu le alegem
pe cele mai frumoase,
mai vesele,
mai prietenoase.
Primul cuvânt
fără să-i facem nicidecum reclamă,
este desigur,
cel mai frumos,
"mamă".
Îl rostim aşa zi de zi
ca şi cum o floare ar înflori
şi acesta e doar un început,
apoi urmează cuvântul "sărut",
pe care mama, dintre toate ales,
îl foloseşte cel mai ades,
de dimineaţa până seara
când în braţe îşi strânge comoara
şi-o îmbracă în picăţele
de săruturi mititele.
Apoi, desigur, la rând vine tata,
cel mare, cel tare, cel fără frică,
cel care până-n tavan ne ridică,
ne desenează când creştem şotronul,
ne face "pâinici" sau ne dă "cu-avionul".
Urmează apoi cuvintele-n val,
câine, pisică, bunic şi bunică,
când ni-i foame cerem păpică.
Apoi ceasul se-nvârte,
cuvintele vin,
unele-ncep să devină un chin:
"trezeşte-te",
"pe dinţişori te spală",
"este vremea să mergem la şcoală".
Ei asta e viaţa, nu ai ce să-i faci,
nu a fost încă patentată
clipa în care să mănânci zilnic
doar ciocolată.
Mai există lăptic, cartofiori, ficăţei
şi apoi cele mai nesuferite din lume,
cuvintele care ne pun în farfurie legume.
De ce oare nu s-o fi patentat
în loc de mâncare,
guma de mestecat.
Şi-n loc de lecţii şi alte frecţii
pentru copii, veseli să-i facă,
doar terenuri nesfârşite
de joacă.
Cuvintele le rostim,
chiar dacă le urâm sau le iubim,
vorbesc de atunci când ne loveşte beleaua
şi-n scenă intră
jucăuşă nuiaua.
Despre curea nici nu vreau să vorbesc,
doar aşa în treacăt să o amintesc,
s-o spunem totuşi şi pe cea dreaptă
nu ştiu cum se face,
dar cel mai iute răul îndreaptă
când o simţi pe piele,fierbinte,
face mai mult ca şi o mie
de-nţelepte cuvinte.
Doar când o vezi că se scutură
îţi aminteşti imediat
toate năzdrăvăniile
pe care le-ai încercat
Şi trebuie să spunem, în sfârşit,
că toate ţi-au reuşit.
Praştia n-a greşit fereastra,
chibritul chiar a reuşit să aprindă casa,
cheseaua cea cu vârf "atâtica"
a produs atâta scandal
c-ai ajuns la spital.
Ei da, cuvintele se înşiră
şi-s multe de aceea nu mă miră
că toţi copiii până cresc
de atâtea ori se-mpleticesc şi greşesc.
Nu ei, cuvintele sunt de vină
fiindcă ele au poftă de joacă
când sar în fiecare băltoacă,
când mingea o duc tot spre fereastră,
când pun iepuraşul de pluş şi ursul să pască.
Cuvintele, doar ele sunt de vină
când la lecţii n-au vrut ca să vină
şi de aceea s-a întâmplat
că o notă mică s-a amorezat
de carneţelul tău mititel
şi a pus acolo un scăunel.
Cuvintele, rele sau bune,
triste sau puse pe glume,
ne sunt prietene sau uneori
ca să părem nişte rataţi
ne pun în posturi din care ieşim şifonaţi.
Cuvintele sunt cele care ne seduc
şi ne bagă sau alteori ne scot din bucluc,
de aceea mă gândesc
ca de mâine să folosesc
doar cuvintele albe ca neaua
care n-au auzit ce face cureaua.
Am să înşir mereu doar cuvinte
care să mă facă înţelept şi cuminte.

[Bonnie Mihali]

Foarte duioasa si hazlie si aceasta poezie!

Felicitari!

[Valeria Iacob Tamas]

Multumesc Bombonica, bucuroasa de trecerea ta prin lumea cuvintelor mele!:):):):)

Curelciuc Bombonica a spus :

Foarte duioasa si hazlie si aceasta poezie!

Felicitari!