"Tata Sângerosu" sau... Mihail Sadoveanu - "Zimbrul trezit din sihle de păduri afunde"

[Gheorghe Pârlea]

La primul contact vizual cu un portret al lui Mihail Sadoveanu,  asociat acestui demers, m-am arătat intrigat de expresia deloc prietenoasă a titularul imaginii, eu văzându-l altfel  pe "Ceahlăul" literaturii noastre. Curios să aflu cauza acestei distorsiuni, am căutat detalii pentru identificare sigură. Și am aflat motivul care l-a determinat pe pictor să denatureze în așa măsură expresia notoriului său model, încât să-i ascundă grav seninătatea.

Și fiindcă pictorul implicat în exercițiul meu de aici a trecut la cele veșnice într-o zi de sfârșit de august (1928), fie postarea acestui text și un in memoriam Aurel Băeșu, căci el este autorul operei plastice la care am făcut referire. Aflăm asta de la Profira Sadoveanu (din „O scrisoare”), fiica personajului portretizat în tablou, pictorul executând două portrete avându-l ca model pe celebrul ei tată. Doar unul se păstrează în copie fotografică, anume chiar portretul cu pricina acestei contrarieri asupra privitorului care exersează aici. Cauza care explică intriga temei e o poveste romantică, cu absența happy-end-ului.

E neîndoielnic că pictorul Aurel Băeșu, fălticinean ca și Mihail Sadoveanu, a cunoscut bine familia scriitorului care timp de două decenii a locuit în celebrul târg moldav. Faptul că Aurel Băeșu semnează portretele membrilor familiei Sadoveanu, ale fetelor și tatălui lor, e argumentul suprem al filiației sale cu clanul familial din „Ulița Rădășenilor”.

Dar legătura pictorului cu familia scriitorului poate fi dovedită doar de pe când familia Sadoveanu s-a mutat la Iași, în "Casa cu Turn" din Copou, cladirea cumpărată de la un baron austriac, în asociere cu fratele scriitorului, Vasile Sadoveanu. Acolo, aflăm de la Profira Sadoveanu, au fost făcute portretele membrilor familiei sale. Fetele celebrului prozator care au fost portretizate de Aurel Băeșu sunt Despina-Lia, Theodora și Profira, deduc din fotocopiile aflate pe Internet. În una apare și Bogdan, împreună cu Profirița.

Fetele scriitorului erau, firește, educate în spiritul gustului pentru artă. Cel puțin două știm că interpretau compoziții ușoare la pian. Între fiicele scriitorului care-i pozau portretistului, Lia era de vârstă apropiată de a pictorului, un bărbat atrăgător, dacă ne bizuim pe autoprezentările sale plastice. Inima tânără a pictorului nu putea fi nesimțitoare la prezența chipului diafan, pironit locului zile la rând în fața șevaletului său. Și, sub un impuls uneltit de Eros, avu "nesăbuința" (calificarea aparține Profirei) să se îndrăgostească de Lia, chipul delicat dezvăluit nouă prin intermediul penelului îndrăgostitului. Mai mult, la un moment dat, clipa crezută propice intenției sale ascunse, amorezul îndrăzni să o ceară tatălui de soție.

Nu știm ce condiții avea de impus tatăl aspirantului la mâna fiicei sale, dar știm că răspunsul a fost negativ și, cu probabilitate mare, exprimat în termeni care l-au marcat puternic pe cel care cutezase o asemenea aroganță.

Să fi avut refuzul drept cauză condiția materială precară a candidatului la însurătoare? Ori e vorba de o nepotrivire fizică, un minus pentru tânărul pictor, vreun cusur care nu se deduce din autoportretele sale? Știm că Aurel Băeșu avea o constituția firavă și se clasa în categoria bărbaților scunzi. Dar oare prezența fizică a fetelor maestrului respecta într-o anume măsură tiparul biologic al monumentalului lor tată? Știm sigur doar despre Profira că, din contra, ea nu moștenea zveltețea tatălui său, ci talia scundă a mamei, doamna Ecaterina.

Cert e că refuzul scriitorului de a-l accepta ca ginere pe zugravul fălticinean cu nume în branșă, căci fusese onorat cu un premiu al Academiei Române, va fi produs tânărului ofensat o stare de adâncă frustrare. Acest afront conjunctural asupra orgoliului său îl va fi determinat, conștient sau prin lucrarea subconștientului, să transfere operei sale, anume portretului din care nici fetele nu-și recunoșteau tatăl, tot năduful său. Dar până la urmă fetele care-și idolizau părintele - deși uneori  văzuseră și ele, înaintea pictorului, chipul rezultat acum din penelul și starea lăuntrică ale zugravului - au acceptat totuși că tabloul conține chipul tatălui lor. Au făcut-o ca pe o concesie oferită autorului și umorului lor juvenil, atribuindu-și și licența pentru titlu: "Tata Sângerosu".

Tabloul va fi fost acceptat și de cel zugrăvit pe pânză, căci opera aceasta cu temă insinuată “...a stat întâi pe zidul dinspre miazăzi din Odaia cu stele, în stânga mesuței de cafea. Apoi, s-a mutat în salon, de unde a urmat a căuta cu ochii pe cel ce îndrăznea să ceară pe fata împaratului de soață. Acesta însă dispăruse de la Curtea lui. Plecat în luminoasa Italie, să uite nourii-balauri de pe cerul vânăt al Copoului , avea curând să se destrame în trecut, de parcă nici n-ar mai fi fost. Doar Zimbrul din tabloul lui avea să-l urmărească mereu, căutându-l prin veacuri cu privirea-i cruntă, cerându-i parcă socoteală că l-a trezit din sihle de păduri afunde – codrii merei ai unei mărețe și sălbatice Moldave.” (Profira Sadoveanu) E aici, în finalul citatului, aluzia la destinul tragic al pictorului, căci acesta a murit de tuberculoză, după ce abia împlinise 32 de ani.

[Gheorghe Pârlea]

V-aș fi putut arăta portretul, dar trebuie să respect regulamentul. Il puteți găsi ușor pe Internet .

[Amanda Spulber]

Îmi aminteam vag portretul, dar sigur nu m-a speriat fiindcă asta aș fi ținut minte. L-am căutat acum. Este încruntat, dar parcă ar fi mai mult o persiflare, sprânceana ridicată parcă ar spune "Serios?", e si partea aceea cu "Ai grijă ce spui in continuare!" Dar parcă mai mult ironie se vede. Oricum, foarte interesant. Vă mulțumesc că ați povestit despre această întâmplare.:)

Aveti o mică eroare în text. Probabil că ați modificat ceva și ați omis să modificați și aici. Este scris "Profirei" în loc de "Profira".

"Aflăm asta de la Profirei Sadoveanu (din „O scrisoare”),..."

[Gheorghe Pârlea]

Mă bucur de buna receptare, sărut mâna. Da, folosisem inițial genitivul (pentru Profira), iar la modificare n-am observat nepotrivirea cazului. Mulțumesc! 
Amanda Spulber a spus :

Îmi aminteam vag portretul, dar sigur nu m-a speriat fiindcă asta aș fi ținut minte. L-am căutat acum. Este încruntat, dar parcă ar fi mai mult o persiflare, sprânceana ridicată parcă ar spune "Serios?", e si partea aceea cu "Ai grijă ce spui in continuare!" Dar parcă mai mult ironie se vede. Oricum, foarte interesant. Vă mulțumesc că ați povestit despre această întâmplare.:)

Aveti o mică eroare în text. Probabil că ați modificat ceva și ați omis să modificați și aici. Este scris "Profirei" în loc de "Profira".

"Aflăm asta de la Profirei Sadoveanu (din „O scrisoare”),..."