Precizie… matematică!

 

 

                                                                            

Rutina, fără să-ţi dai seama, te transformă după mulţi ani într-un robot. Iar atunci când viaţa nu te mai obligă să execuţi această rutină, simţi că totul este anapoda… şi cazi, fără să-ţi doreşti, într-o dilemă!

Cu alte cuvinte, această dilemă – dar nea Gogu nu ştia că se cheamă aşa! -, îl frământa de câteva zile: ce-o să se facă el când nu va mai trebui să se scoale de dimineaţă? Să se îmbrace şi să plece la serviciu… apoi ce-o să facă după, toată ziulica?...

Pentru nea Gogu ,,cheferistul”, cum îl cunoştea mai bine lumea din sat, ziua cea mare ,,de pensionare’’ sosise!

Ciudat lucru, chiar dacă aşteptase pensionarea cu multă nerăbdare în ultimii ani, cu cât se apropia data scadentă, dar şi mai grav de câteva zile parcă, îl tot rodea o nelinişte interioară,  şi în zorii ultimei zi când trebuia să mai meargă la serviciu, o stare ciudată pusese stăpânire pe el. Trezit de mult de ceasul deşteptător, ,,C.F.R.” cu cele două sonerii mari, cât clopoţelul lui de la bicicletă, parcă nu-i venea să se coboare din pat… Îl frământa ceva şi-l chinuia o moleşeală generalizată în tot corpul, parcă nişte  braţe nevăzute îl ţineau într-o înlănţuire molatecă şi îl trăgeau la somn.

 

Acu’, hai sus Goguţă… ce mai contează o zi, la deal ori la vale! îşi spuse, ridicându-se anevoie în capul oaselor.

- Gherghino!... Opa fă, mai opreşte porcii!...  o înghionti pe nevastă-sa.

- Ce-ai mă?...

- Scoală! Că s-a crăcănat dă ziuă… Auzi cum te cheamă cocoşu’!...

- Ai înnebunit mă?... D-abia e cinci…

- Scoală fa, n-auzi?

- Pachetu’ e în frigider…

- Vreau să mă îmbrac cu salopetele alea noi!… Adumi-le, că nu ştiu unde le-ai pitulat?

Gherghina auzind o asemenea dorinţă neobişnuită din partea bărbatului, parcă se trezi brusc. Se ridică greoi în şezut şi încă buimacă de somn, îl luă la rost:

- Bine mă… şi duminică!? Duminică cu ce te mai îmbraci să te duci la un ţoi, la cumparativă, ai?

- Ai fă, că nu le murdăresc…  adă-mi şi bocanci ăia noi…

- Nu vrei mă şi ciarapi ăia noi, pă care, d’abia i-am gătat?

- Da bravo, fă! Uite ce muiere dăşteptă eşti! Că bine zici! Atunci, adă-mi şi maiou nou şi izmene noi… Mă-mbrac tot, de sus şi până jos, cu ţole noi, ca la sfintele sărbători de Paşti… ha, ha, ha! Râse el cu poftă.

Gherghina duse mâna la gură să-şi ascundă o parte din semnul de uimire ce i se întipărise pe faţă. Îl cunoştea foarte bine pe Goguţă al ei, mâncaseră saci de sare împreună, dar râsul bărbatului o îngrozi. Nu era al lui, sunase sinistru între pereţii casei şi se amplificase şi mai tare în urechile ei.

- Da’ unde te duci tu, mă!? La horă sau la servici? îl întrebă abătută Gherghina coborând din pat.

- La serviciu, fă muiere, unde păcatele mele, să mă duc! Da’ azi e ultima zi şi gata: ies la pensie! D-aia vreau să mă îmbrac cu ţoale noi, acuma înţelegi?

- A!... păi aşa spune mă pezevenghiule, ca să pricep şi io!

 

Soarele se ivise la orizont şi sta cocoţat pe culmea dealului, pitit copilăreşte printre vârfurile plutelor bătrâne şi rare, când nea Gogu ieşi în bătătura largă. Nici nu mai era nevoie să-şi consulte ceasul de la mână - cumpărat din banii primiţi drept ,,bonus’’ -, căci el ştia precis cât este ora după poziţia soarelui, indiferent de anotimp. Privi scurt spre discul portocaliu: s-apropie dă cinci jumate! Am destul timp!...

Vârându-şi mâinile în buzunarele mari şi adânci ale salopetelor, privindu-şi satisfăcut curtea şi toate acareturile, zâmbi satisfăcut. Toate erau construite de mâna lui şi cu ajutorul Gherghinei. Se uită cu milă la poarta dinspre grădina mare ce sta într-o rână, agăţată doar într-o balama,  la bolta cu viţă-de-vie, care de la ultima zăpadă se curbase la jumătate şi încă nu avusese timp s-o dreagă, la gardul dinspre vecina şi el dărăpănat, gard pe care în urmă cu mulţi ani, îl mai sărise, chipurile, după o găină sau după… zâmbi: de mâine, gata,  voi avea timp berechet de voi… păcat că nu mai sunt tânăr şi nici…  

 

Simţi cum răcoarea dimineţii îl îmbrăţişează şi mai strâns iar puţinul păr i se zbârleşte în creştet. Auzi în spatele lui, uşa casei deschizându-se.

- Gherghino!... strigă el fără se întoarcă.

- Ce mai vrei mă? Îl întrebă ea din prag. Ce-ai mai uitat?...

- Adă-mi şi basca nouă, că-mi îngheaţă inteligenţa!... Se întoarse către ea: Şi, mai comentă el, n-o să-ţi placă să ai în bătătură, unu’ cu inteligenţa îngheţată!... Eu vreau s-o am dăzgheţată, că şi aşa, ţara geme dă restu’!...

Gherghina, şi mai speriată, auzind asemenea vorbe, pe care le consideră ,,în dodii’’, scuipă de trei ori în direcţia lui, apoi dispărând în casă după bască, făcându-şi de trei ori semnul crucii, mai zise:

- Doamne apără şi fereşte! Ptiu, ptiu, ptiu! Piei Satană dă lângă el!... 

 

,,Calu’ ” lui, adică bicicleta, îl aştepta cuminte rezemată de şopron.  Sclipea de curăţenie, iar spiţele străluceau ca nişte raze de soare.

O admiră îndelung, era a cincia sau a şasea  bicicletă – le uitase exact numărul -, dar şi cea mai bună şi durabilă, o ,,rusească’’ albastru deschis, luată din oraş: patruzeci de ani, dus-întors, pă ploaie, pă vânt, pă soare… a  câte zece kilometri zilnic, fac… da’ lasă că am timp de mâine încolo să tot calculez!...

Îşi aranjă mai bine basca pe cap, luă ,,calu” de coarne, îi cercetă grijuliu roţile, să vadă dacă sunt în regulă sau nu, şi molcom plecă spre poartă. Mai întoarse o dată capul să mai privească bătătura…

- Gogule, mă! strigă nevastă-sa din prag. Ai uitat pachetu’!

- Nu l-am uitat fă!… zise aşa, ca pentru el, în şoaptă. Apoi îi răspunse cu voce tare: Azi nu mai nevoie de el!

- Şi ce mănânci, mă?

- Azi voi mânca la bufet!

- Da’ ce mă, ne dă banii afar’ d’în casă? Ai bani dă bufet?

- Uite că am! Numai aşa dă sanchi! Spuse el şi mai tare şi plecă.

 

 

 

Ca să ajungă la drumul bun, la cel asfaltat, avea două variante:

- prima, folosită cel mai mult vara şi doar pe vreme frumoasă, indiferent  de anotimp, era mai scurtă şi câştiga timp preţios pentru a fuma în tihnă o ţigară cu Stan, colegul lui de tură. Trebuia să meargă pe o potecă, peste câmpuri,  croită de el în fiecare primăvară: el se chinuia şi o refăcea, iar toamna, tractoriştii i-o arau! O bătătorea cu pasul, mărunt şi apăsat, mergând pe lângă ,,cal’’ câteva zile, până poteca devenea bună de mers pe ea cu bicicleta.   

- a doua variantă era de rezervă în cazul în care prima, datorită intemperiilor nu putea fi folosită. Era cu mult mai lungă şi trebuia să străbată tot satul, să dea bineţe şi-n stânga şi-n dreapta, şi treaba care-l enerva cel mai tare, să răspundă mereu la aceiaşi sâcâitoare şi insistentă întrebare: ,,unde mergi, bre nea Gogule, aşa cu noapte-n cap?’’  Însă, până ajungea la liziera plantaţiei tinere de salcâm, o ,,perdea naturală’’ împotriva viscolului, cum solemn declarase primarul comunei atunci când o sădiseră, enervarea îi trecea.

 

În ultimele zile, fiindcă natura îi permisese, folosise prima variantă. Şi azi la fel. Cum ajunse însă la potecă, simţi nevoia să coboare de pe bicicletă şi să meargă la pas: am timp, nici n-a trecut personalul de şase! îşi zise în gând nea Gogu privind în zare terasamentul căii ferate, apoi coborî privirea peste lanul de porumb: ia uite domne porumbul ’talianului, ce verde şi frumos e! Nu te vezi nici  călare din el. Dacă are omu’ utilaje aduse din Italia şi îngrăşăminte naturală dă la noi din sat… că vecinu’ meu Vasile, care are patru vaci, băligaru’ îl vinde ’talianului, pă euro, să făleşte el, în loc să-l ducă la el pă ogor!… Tare dăştept, nu glumă!?… Uite ce mare şi bine dezvoltat e porumbul ’talianului, faţă dă al lor!... Cum să nu facă recoltă bună? Da oare, ce-o face domne cu atâta porumb?...  L-o lăsa la noi în ţară sau îl duce în Italia lui? Că doară e pământul lui, nu? Eu, dacă aş fi fost mare şef acolo în  ,,stat’’, n-aş fi vândut nicio palmă dă pământ, l-aş fi concesionat doar pă cinzeci dă ani…

Ajuns lângă liziera de salcâmi, se opri să admire şi porumbul oamenilor din sat. Plecase bine şi al lor, muncit simplu cu sapa şi prăşit cu calul era cam la şold, şi lumea terminase de câteva zile praşila a doua. Puse mâna streşină la ochi, să vadă mai bine. Acum în primele raze de soare, frunzele late de porumb, sclipeau unduindu-se în zare ca nişte valurile mici ale unei mări calme.

Aşa o fi şi Marea noastră dă mare? se întrebă nea Gogu înălţându-se pe vârful picioarelor să vadă cât mai departe.

O fi mai mare dă cât văz eu cu ochii?...  Of, Doamne! La vară, gata, mintenaş  o duc pă Gherghina mea la mare, merită săraca!... Că murim şi nu vedem şi noi marea!... Hi,hi,hi!... s-o văz în costum dă baie pă Gherghina!...

Când îşi reluă mersul, trist că nu văzuse nici el şi nici consoarta lui Marea Neagră, în dreapta nu se mai uită… S-ar fi întristat şi mai rău şi ar fi lăcrimat ca zilele trecute, când văzuse cum primii mărăcini începuseră să crească ca lăptucile într-o seră… Cât vedea el cu ochii, numai pământ mănos lăsat pârloagă… Pământ retrocedat după revoluţie oamenilor, majoritatea acum bătrâni, însă neavând posibilităţi să-l muncească - dar nici încredere să-l dea în arendă sau ei să se constituie într-o asociaţie - îl lăsaseră de izbelişte.

 

Abătut şi supărat pe situaţie, încălecă pe bicicletă, trecu prin lizieră şi coti pe lângă terasamentul căii ferate. De aici mai avea câţiva metrii până la viaductul pe sub care trecea şi urmărind poteca uşor şerpuitoare, gata, urma asfaltul, iar după zece minute de mers cu bicicleta pe drumul lin, ajungea la serviciu.

În acel moment se auzi în depărtare un şuierat de locomotivă. Întoarse capul şi  văzu cum vine trenul, ca un şarpe imens, alunecând pe drumul de fier.

Aha, e bine, uite şi personalul dă şase, vine şi el! Acu’ două minute a plecat din haltă! M-am încadrat la fix ş-o să-l mai prind pă moşu’ Stan, să mai stăm o ţâră de vorbă… mai fumăm o ţigară!  Iar  azi… azi am să-l cinstesc cu o cafea, dă la bufet!

După câteva minute, locomotiva îl salută printr-un şuierat scurt şi-l depăşi. Răspunse şi el salutului, făcându-i mecanicului, semn cu mâna.  Precis e Radu pă locomotivă! Numai el mă salută aşa scurt!... se gândi nea Gogu şi viră bicicleta, intrând pe sub viaduct, în timp ce trenul trecea pe deasupra, dar, când mai avea doar un metru şi ieşea pe partea cealaltă, simţi o lovitură cumplită în moalele capului. Parcă o grenadă făcuse explozie în ochii lui. Privirea i se înceţoşă şi brusc văzu negru în faţa ochilor, apoi totul se cufundă într-o linişte adâncă…  Corpul lui nea Gogu, în virtutea inerţiei, mai merse câţiva metri pe bicicletă şi se prăbuşi într-o poziţie total nefirească, cel puţin asta văzură călătorii din ultimul vagon, care în prima staţie alertară şeful gării.

 

Vestea că nea Gogu cheferistul a murit, sub viaduct, se răspândi ca fulgerul în sat şi cei mai curioşi dădură năvală.

Gherghina alergă şi ea desculţă într-un suflet, dar, pe la jumătatea drumului, puterile o lăsară şi se mai domoli. După câţiva paşi, genunchii i se înmuiară şi se prăbuşi pe potecă în ţărână.  Se simţi ridicată de braţe de nişte femei, care o ajutară să meargă. Lacrimile i se porniră şi mai tare şi începu să se jelească: Doamne, bunule, nu fi atât de nemilos!... Nu mi-l lua şi pe Goguţă, Doamne!… că el mai mi-a rămas!… Mi-ai luat un brad de băiat… lasă-mi-l pă moşuuu?... Aoleo!… Aoleo!… Ce mă fac eu  singurică… ce mă fac?...

 

Procurorul, examinând sabotul care-i curmase viaţa bietului om şi basca nouă  găurită, scărpinându-se în barbă şi privind cerul printre traversele viaductului, prin singurul loc unde tabla de protecţie era lipsă – furată sigur de cineva şi dusă la fier vechi -, murmură ca pentru sine: domne, asta da, precizie… matematică!...

Vizualizări: 234

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Sincere felicitări Emil! Precizia ta matematică nu te-a înşelat, textul tău a fost foarte apreciat. Prin urmare, premiul a fost meritat pe deplin.

Mă bucur la fel ca şi tine, Sofy!

Felicitări, domnule Dumitru!

Mulţumesc, Sofia, pentru felicitări!

Vreau să-ţi mai mulţumesc, încă o dată, căci fără ajutorul tău, şi mă refer la cel  din trecut, când mi-ai spus unde şi ce am greşit, nu cred că ajungeam aici, deci o parte din modestul meu succes, se datorează şi ţie. 

Cu drag şi prietenie,

Sofia Sincă a spus :

Sincere felicitări Emil! Precizia ta matematică nu te-a înşelat, textul tău a fost foarte apreciat. Prin urmare, premiul a fost meritat pe deplin.

Mă bucur la fel ca şi tine, Sofy!

Mulţumesc, doamna Gina Zaharia, pentru felicitări!

gina zaharia a spus :

Felicitări, domnule Dumitru!

Mulţumesc, doamna Ana Tudoran, pentru felicitări!

Ana Tudoran a spus :

Sincere felicitari!!! cu bucurie.

Vă felicit din toată inima, domnule Emil!

Felicitări, Emil Dumitru!

Progresele tale sunt mai mult decât evidente.

Succes!

da Coza

Felicitari din suflet, Emil! Mult succes in continuare.

Cu prietenie,

Domnule Cosmin Preda, vă mulţumesc pentru felicitări.

Cosmin Preda a spus :

Felicitări şi la mai mare!

Iar eu, tot din toată inima, vă mulţumesc pentru tot ajutorul acord. Recunosc sincer că, fără ajutorul dumneavoastră - şi când spun asta, mă mai refer şi la toţi cei care mi-au arătat sincer, unde şi ce am greşit -, nu ajungeam aici. Vă mulţumesc, încă o dată,  din toată inima!  

Pe acest site am descoperit nişte oameni minunaţi şi mă bucur enorm pentru asta.

Cu drag şi multă prietenie, 

Vasilisia Lazăr (da Coza) a spus :

Vă felicit din toată inima, domnule Emil!

Helene, sunt bucuros că textul meu ţi-a plăcut! 

Nici textul tău - după ce l-am citit, am fost sigur că o să fie apreciat - nu a fost mai prejos, dovada fiind că am obţinut acelaşi loc III. 

Te felicit din toată inima şi-ţi doresc multă inspiraţie în viitor.

Cu prietenie,

Helene Pflitsch a spus :

Un text care mi-a plăcut foarte mult și pe care, alături de cel al Ștefanei l-am văzut în frunte.

Sincere felicitări.

Domnule Ion Lazăr da Coza, mulţumesc mult pentru felicitări!

La acest progres, aţi contribuit şi dumneavoastră - şi pentru asta vă mulţumesc din toată inima! - prin intervențiile scurte sau mai lungi, dar foarte obiective şi de mare ajutor. 

Mult succes şi multă inspiraţie, vă doresc şi eu!

Cu prietenie,    


Ion Lazăr da Coza a spus :

Felicitări, Emil Dumitru!

Progresele tale sunt mai mult decât evidente.

Succes!

da Coza

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

conducere site redacție

FONDATORI

ION LAZĂR da COZA - scriitor

VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR

ADMINISTRATORI-EDITORI

SOFIA SINCĂ - prozatoare

GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR

AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare

ADA NEMESCU - poetă, artist plastic

MIHAELA POPA - poetă

CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ

PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor

BOLACHE ALEXANDRU - poet

MIHAI KATIN - poet

GRIG SALVAN - prozator, cantautor

ATENȚIE!

Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:

1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!

Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie. 

Zile de naştere

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

Pentru anul trecut au donat:

Gabriela Raucă - 400 Euro

Monica Pester - 600 Lei

Nuța Crăciun - 220 Lei

Maria Chindea - 300 Lei

Tudor Cicu - 300 Lei

Elisabeta Drăghici - 200 Lei

***

Pentru acest an au donat:

Maria Chindea - 200 Lei

Monica Pester - 300 Lei

important!

Comentându-i pe alții, vom fi, la rându-ne, comentați.
Așa-i într-un cenaclu.

Activitatea Recentă

Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Azi a utilizatorului Maria Mitea
cu 7 ore în urmă
Lui Ludușan Ana i-a plăcut discuţia Cum sună o vioară ca o orchestră a lui Ludușan Ana
cu 7 ore în urmă
Postare de log efectuată de Maria Mitea
cu 7 ore în urmă
Lui Dorina Cracană i-a plăcut discuţia Testul Rorschach a lui Ariana Zburlea
cu 8 ore în urmă
Dumitru Mocanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Azi a utilizatorului Maria Mitea
cu 16 ore în urmă
Utilizatorului Dumitru Mocanu îi place postarea pe blog Azi a lui Maria Mitea
cu 17 ore în urmă
Utilizatorului Dumitru Mocanu îi place postarea pe blog Făra introspecții a lui Monica Pester
cu 17 ore în urmă
Dumitru Mocanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vine o vreme a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 19 ore în urmă
Dumitru Mocanu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vine o vreme a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 19 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Fluturii din glas a lui Dumitru Mocanu
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Denisa Curea-Popa îi place postarea pe blog Vine o vreme a lui Dumitru Mocanu
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Ana-Maria Butuza îi place postarea pe blog Ți-am dat nume... a lui Amanda Spulber
cu 21 ore în urmă
Utilizatorului Ana-Maria Butuza îi place postarea pe blog Azi a lui Maria Mitea
cu 21 ore în urmă
Ana-Maria Butuza a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Vine o vreme a utilizatorului Dumitru Mocanu
cu 21 ore în urmă
Utilizatorului Ana-Maria Butuza îi place postarea pe blog Vine o vreme a lui Dumitru Mocanu
cu 21 ore în urmă
Utilizatorului Ana-Maria Butuza îi place postarea pe blog Făra introspecții a lui Monica Pester
cu 21 ore în urmă
Postare de log efectuată de Monica Pester
ieri
Ariana Zburlea a postat o discuţie
ieri
Postare de log efectuată de Maria Mitea
ieri
Maria Mitea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ține-mă de mână când a utilizatorului Ariana Zburlea
ieri

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2024   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor