XXII. PELERINAJ ÎN LUNA DE MIERE (Urmaşul lui Dracula)

[Ion Nălbitoru]

 

            Narcisa şi Prinţişor deciseră să-şi petreacă luna de miere în occident. Dar nu apucară să-şi facă bine planul de voiaj, că  prinţul englez îi anunţă că peste o lună sunt invitaţi la ceremonia căsătoriei sale cu prinţesa suedeză. Tânăra pereche însă nu se grăbi să ajungă în ţara ceţurilor şi parcurse pe rând Budapesta, Viena, Berlin, apoi coborî spre sud unde poposi o săptămână în frumoasa Elveţie şi urcă cu telecabina într-o staţiune din Alpi. De acolo merse în Spania unde urmaşul lui Dracula dansă cu măiestrie fermecându-le pe simpaticele spanioloaice cu mişcările sale graţioase.  

Din curiozitate, merseră la un spectacol tradiţional oferit în arena de coridă unde se confruntau tauri furioşi şi toreadori plini de graţie şi îndemânare, creând un adevărat deliciu în rândul spectatorilor.

            După ce vizitară capitala Madrid şi oraşul Barcelona, întreprinseră o scurtă incursiune în Portugalia, şi bineînţeles în Lisabona, iar apoi se întoarseră în Spania. Cu această ocazie îşi îmbogăţiră cunoştinţele despre marii navigatori ai lumii,  Cristofor Columb, Amerigo Vespucci, şi Magellan. Apoi străbătură ţinuturile din Franţa - ţara renumiţilor pictori Monet şi Renoir, dar şi a nemuritorului prezicător Nostradamus – şi în final ajunseră la Paris.  

După câteva zile de hoinăreală prin parcurile şi bulevardele pariziene, dar şi de distracţie prin cabarete cu cancanuri  şi vodeviluri, îşi îndreptară paşii spre ţărm. Înainte de plecare, avură însă o surpriză. Contele de Napoli, Angelo, le aduse la cunoştinţă printr-o telegramă că s-a decis ca după festivitatea căsătoriei prinţului Wilhelm cu prinţesa suedeză, să-şi lege viaţa de cea a prinţesei din Germania. Vestea neaşteptată îi bucură şi hotărâră că, dacă tot sunt în pelerinaj prin bătrânul continent, să transforme luna de miere în… două sau chiar trei luni...

            Într-una din seri, pe când se plimbau îmbrăţişaţi pe faleza franceză, Narcisa îi zise:

            - Dragul meu, dacă situaţia din ţară se agravează, mă tem de sănătatea părinţilor mei şi de confiscarea caleştii de aur!

            - Cu siguranţă, Contele o va salva din mâinile răpitorilor!

            - Caleaşca este cel mai frumos dar de nuntă din partea unicei tale rude... Peste ani  va deveni o amintire de familie a cărei legendă se va împleti la răscruce de vremi cu realitatea.

            - Îmi înştiinţez socrii printr-o telegramă să nu-şi facă griji. Dacă oficialităţile o ridică să nu se opună. Bunicul o va recupera în modul său specific! Are „relaţiile” sale! - zâmbi cu subînţeles bărbatul. Iar dacă apare în miez de noapte la conac un conte travestit, acea nălucă este ruda mea care vine după caleaşcă pentru păstrare la loc sigur.

            Venindu-le dor de efervescenţa pariziană, se reîntoarseră în istoricul oraş de pe Sena.  

Într-una din seri, tânăra familie urcă în Turnul Eiffel. De sus se desfăşura o panoramă fascinantă asupra Parisului. Jocul mirific al luminilor, forfota de pe străzi, efervescenţa din pieţe, feeria oferită de parcurile şi podurile de peste Sena, contopirea luminiţelor artificiale ale Terrei cu cele ale bolţii cereşti, creau o lume de basm. Narcisa plutea parcă într-o lume ireală, fermecată de vraja nopţii pariziene. Prinţişor se simţea în largul său prin negura nopţii spintecată de luminile cu strălucirea rece a aştrilor şi forfota de pe bulevardele încântătorului Paris, care în adâncurile istoriei sale ascunde multe enigme şi drame. Îmbrăţişaţi, trăiră în vârful turnului momente sublime de fericire. În timp ce Narcisa privea extaziată la aceste minunăţii, Prinţişor îşi încărcă organismul cu noi energii ce depăşeau limitele imaginarului. Deodată, când miezul nopţii se apropia, bărbatul o cuprinse cu un braţ şi desfăcându-l pe celălalt în afară şopti:

            - Să nu te temi, iubito! Vom pluti sub cerul înstelat pe deasupra Parisului.

             Se desprinseră din turn şi zburară  deasupra oraşului. Fata, fascinată ca de un vis, se lăsă purtată pe aripile umbrelor nopţii de ciudatul partener de care-şi legase viaţa. Într-un târziu, planară uşor pe unul dintre podurile Senei. Narcisa îşi ridică cu satisfacţie privirea spre cer, minunându-se pe unde plutise, apoi se apleacară amîndoi peste balustradă şi la lumina becurilor chipurile li se oglindiră în apele râului. Narcisa tresări oarecum vrăjită de miracolul care o fermecase şi-şi privi cu o oarecare curiozitate soţul. Prinţişor radia o forţă şi o energie ciudată. Îl strânse cu drag la piept. El o privi misterios, apoi îi zâmbi prietenos şi-i sărută buzele catifelate. Aştrii se roteau în jurul său şi ameţi într-o plutire magică. Îi surâse cu gingăşie şi închise ochii aşteptînd din nou sărutul mirific al acestui personaj straniu. Sărutul sosi şi  radie de fericire şi împlinire. Se lăsă cuprinsă de extaz, rupându-se parcă de existenţa pământeană. Două făpturi îmbrăţişate se depărtară agale de pe pod şi se pierdură în noapte pe străzile Parisului.

            În dimineaţa următoare femeia se trezi speriată şi răvăşită de greţuri.

            - Ce ai păţit, iubito?

            - Probabil înălţimea turnului sau zborul din noaptea trecută...- răspunse ea.

            Greţurile, ameţelile şi lipsa poftei de mâncare se amplificară şi în zilele următoare consultară un medic. După câteva minute, acesta le zâmbi liniştitor, spunându-le că peste câteva luni vor fi părinţi! Primiră vestea cu o explozie de bucurie luându-l pe doctor pe sus ca pe un copil. Acesta îi prescrise viitoarei mămici nişte medicamente, îi dădu câteva sfaturi şi o asigură că în curând greţurile şi ameţelile vor dispărea.

Curând sosi şi ziua plecării pe insulă, în regatul Marii Britanii, în patria marelui poet şi dramaturg William Shakespeare. Pe vapor, Narcisa avu câteva ameţeli când nava fu lovită de valuri. În schimb, Prinţişor abia se abţinea să nu se răcorească în apele înspumate ale mării. Prinţului îi pria atmosfera londoneză. Era  printre puţinele capitale din lume pe care o agrea. Umezeala, ploaia, ceaţa, în general vremea mohorâtă fără soare, îi fortifica forţele şi-i dădea noi energii. În schimb, fata îşi dorea zile însorite şi călduroase. Fiind o fire romantică şi plină de viaţă, nu-i plăcea monotonia londoneză ce predispunea la melancolie şi la stări de reverie.

            Ceremonia căsătoriei prinţului englez cu prinţesa din Suedia se ţinu cu mult fast sub privirile mulţumite ale reginei. Totul decurse după specificul englezesc. O întreagă paradă de trăsuri şi maşini luxoase însoţiră alaiul regesc, creând un  spectacol unic în lume. Aşa ceva numai la curtea regală a Angliei puteai vedea. Ospăţul, dansul şi întregul ritual au avut  loc la palatul Bukingam şi în grădinile acestuia. Din nou Narcisa a avut ocazia să danseze cu foştii săi curtezani, dar mai ales cu prinţul Wilhelm. După câteva zile părăsiră regatul insular, spre nemulţumirea lui Prinţişor. El prefera ţinuturile nordice sau muntoase. Îi plăcea şi marea, dar nu pe plajă la soare unde se ofilea ca  regina nopţii care ziua îşi închide petalele, iar noaptea îşi desface floarea ca un evantai răspândind în jur un parfum ameţitor. Nu suporta arşiţa astrului ceresc şi nici nisipul fierbinte, ci doar apele mării cărora le explora adâncurile, fiind încântat de  feeria lor. 

            Istorica Italie voiau s-o străbată din nordul cu climă temperată până spre sudul scăldat în soarele Mediteranei. Petrecură o noapte de vis în Veneţia pe o gondolă ascultând fascinaţi cântecul gondolierilor şi admirând cu plăcere strălucirea aştrilor de pe bolta cerească. Erau cu adevărat fericiţi! Se opriră apoi în legendara Romă şi colindară cele şapte coline pe care se desfăşura capitala fostului imperiului roman cu cetăţile şi vestigiile sale.  

În următoarele zile se desfătară în apele calde ale Mediteranei. În Napoli, participară la ceremonia căsătoriei contelui Angelo cu prinţesa din Germania. Evenimentul se desfăşură după specificul şi tradiţia acestei provincii.

După nuntă, cei doi soţi se plimbară cu vaporul până în Sicilia. După câteva zile părăsiră Palermo, se reîntoarseră în Napoli,  iar de acolo ajunseră în portul din Bari. Traversară marea Adriatică, Albania şi petrecură două săptămâni în Grecia, vizitând renumita Meteora - unul dintre cele mai mari și importante complexe de mănăstiri ortodoxe din Grecia -, precum şi Atena, pornind din nou la drum spre Turcia şi Bulgaria pentru a poposi în cele din urmă  în patria mamă.

[Ion Nălbitoru]

Poate că sunt dator să spun ce m-a determinat să scriu acest roman (încă nepublicat). În 2010-2012 am fost în Italia, Provincia Caserta, unde am cunoscut mulţi români (românce). În 2011 am scris acest roman. Am întâlnit italieni patroni care m-au întrebat dacă România este în Asia!!! În schimb ştiau de Ilie Năstase, Nadia Comăneci, Ceauşescu şi... Dracula! Româncele erau şi sunt foarte rău tratate, ca nişte slugi... Fapt care m-a determinat să încep un roman inspirat din realitate care se va intitula "Departe de ţară". Manuscrisul "Urmaşul lui Dracula" a fost citit de românii pe care i-am cunoscut acolo şi au înţeles mesajul (fără să le spun nimic despre intenţia mea) . S-au bucurat de ce am prezentat, o poveste cu tentă naţionalistă, şi că lucrarea mea "ar trebui tradusă în italiană ca să vadă şi ei că româncele nu sunt ţigănci proaste dintr-un popor barbar, ci femei inteligente" şi provin dintr-un neam cu obiceiuri şi tradiţii pe care alte naţii şi le-ar dori să le aibă. De ce a ajuns în asemenea "hal" românca noastră? Din pricina a ceea ce se întâmplă în ţară...  În acelaşi timp am acceptat părerea lor că suntem din neamul lui Dracula, dar vampirii noştri sunt cavaleri eleganţi şi vampiricele sunt fermecătoare, iar Dracula  nu este un vampir hidos şi fioros, ci  prin venele sale curge sângele unui mare erou!

Probabil n-am reuşit să redau ceea ce mi-am propus în "poveste" şi... m-am lăsat purtat de val!!!

Nu contest opinia nimănui despre "basmul" meu. Accept aprecierile unora şi criticele altora şi le respect. Oricum, voi ţine seama de toate sfaturile tuturor, (în limita posibilităţilor căci nu doresc să denaturez originalul). Voi  reveni aspra lui înainte de al publica ( voi elimina din dulcegării, din texte care transformă totul în poveste... ). Voi face o mică "autocenzură"!

[Corina Militaru]

Am însoțit tânărul cuplu în luna de miere :) Sunt curioasă încotro purtați destinele acestor personaje.

Cu prietenie,

[Sofia Sincă]

Mai importante mi se par explicațiile tale de la comentarii, decât romanul. Crezi că ai reușit să-i convingi pe străini că alta esta atitudinea femeii române cu asta? Dacă da, e bine, e foarte bine. Altfel nu știu pentru ce atâta divagație. De vreo 3-4 capitole nu faci altceva decât incursiuni de câteva fraze prin toată Europa. Acum l-ai inclus și pe spaiderman... Multe segvențe din filme... filme ce au fost. Nimic nou. Să zbori cu iubita în brațe de pe turnul Eiffel, mi se pare o mare copilărie...

Sofy, cu stimă.

[Ion Nălbitoru]

Şi de ce n-ar zbura doamna Sofia Sincă? Doar oţelul de la Turnul Eiffel este făcut în România la Reşiţa! Chiar un inginer român a fost consultat la proiectul actualului Turn Eiffel!!! Deci "un urmaş al lui Dracula" îşi are (cu adevărat) amprenta pe acest uriaş schelet metalic!!!