Scrisoare pentru România

[Exemplu de Titlu]

Te port în fiinţa mea încă de când m-am născut pe acest pământ şi voi plămădi în mine dorurile şi speranţele tale încă o vreme, Dumnezeu ştie cât, pâna în clipa în care, tot în pământul tău, îmi voi găsi odihna.
Eşti surprinzătoare, ştiai?
Frumoasă, capricioasă, răbdătoare, ne priveşti uneori mândră, alteori dezaprobatoare şi te întrebi până când vom mai face experienţe care să te pună în pericol, până unde vom merge cu ignoranţa si autosuficienţa noastră.
Prea des vorbesc diverşi indivizi despre tine, umflându-şi pieptul viteji, rostogolind „cuvinte goale ce din coadă au să sune”.
Unii se consideră singurii autorizaţi să te posede, să te iubească, să te silească uneori să fii altfel decât eşti.
Prea am luat în serios povestea ciobanului moldovean, ce-şi aştepta resemnat, fără vreo revoltă, fără cea mai mică tresărire, sfârşitul, căci destinul implacabil se va împlini.
Dar dacă nimeni nu îi voia moartea, dacă era doar un soi de paranoia la mijloc şi toată această teorie a conspiraţiei era doar în capul bietului cioban?
Dacă era de ajuns să ia atitudine, să îşi apere viata şi totul s-ar fi lămurit?
Ne priveşti tristă, chiar şi acum, de ziua ta, când ar fi trebuit să te bucuri. Ce vezi, ce-ţi place de fapt la noi?
Suntem nişte oameni mici, cărora li s-a spus că asta e soarta lor, să tacă şi să rabde, iar ei au luat-o de bună, au pus bărbia în piept, cuminte şi mioritic si asteaptă de generaţii să se întâmple o minune, sau să vină fraţii lor şi să le ia gâtul.
Ai multă răbdare cu noi, pentru că tu ştii ce înseamnă mândria, sacrificiul, demnitatea, durerea şi fericirea supremă.
Unii dintre fiii tăi au trăit pentru tine, te-au apărat, te-au onorat şi au murit de dragul tău.
Chiar dacă erau comandanţi de oşti sau oameni simpli, în pieptul lor băteau inimi de viteji.
Ei te-au respectat şi te-au iubit cu patimă, au luptat pentru onoarea de a te avea şi nu au crezut nici o clipă că li se cuvine totul, asa cum facem noi azi.
Şterge-ţi lacrimile! Noi nu merităm nici măcar o lacrimă de-a ta!
Nu te respectăm suficient, rostim doar cuvinte mari, rotunde, lucioase, găunoase.
Avem în priviri luciri viclene, nu ne pasă de fapt decât de noi înşine, de ce câştigăm, de ce avem de pierdut !
Am uitat să oferim, să ne dăruim pe noi înşine, nu ştim să avem idealuri înalte şi curate!
Am purtat prea mult o haină de egoism şi de indiferenţă, atât de mult încât e deja roasă pe la coate de atâta vreme de când n-am mai schimbat-o.
Aş vrea să îţi spun acum, de ziua ta: Te iubesc, Românie!
Dar cuvintele nu prea au valoare atâta timp cât dovezile sunt prea puţine!
Ne spunem mereu că în dragoste nu avem nevoie de cuvinte, ci de fapte!
Nu suntem demni de tine, ne-am cam bătut joc de sufletul tău minunat.
Cu pasivitatea sau mojicia noastră, cu grosolănia şi lipsa noastră de educaţie, te-am dezonorat de multe ori.
Nu te merităm, ţară frumoasă, plină de poezie! Mult ai fost încercată!
Dar tu ai cunoscut dragostea adevărată.
Pentru tine au suspinat, ţie ţi-au cântat poeţii, pentru tine au trăit şi au murit eroii!
Noi? Noi nu suntem nici măcar epigoni! Poate „nişte răi şi nişte fameni”...
Nu pot vorbi în numele tuturor compatrioţilor mei, dar dacă aş face-o ţi-aş spune:
Iartă-ne, Românie, pentru că nu ştim să te iubim!
Să te iubim frumos, curat, cu bun simţ, cu sufletul în palmă, cu emoţie, cu altruism, fără mândrie prostească, fără orgolii, să-ţi oferim ce avem mai bun în noi, iar tu să ne răsplăteşti cu darurile acestui pământ al tău, cu fiecare răsărit de soare, cu ploile de vară şi cu zăpada de pe crestele Bucegilor, cu ţipătul pescăruşilor de pe malul Marii Negre, cu plaurii din fascinanta Deltă a Dunării, cu dealurile  înverzite şi câmpiile tale roditoare, cu tot ce ai tu mai bun şi mai frumos.
Poate vom învăţa ce însemni tu pentru noi, ţară frumoasă şi prea adesea înlăcrimată!
Poate vom întelege că a te iubi nu e o slăbiciune, ci o datorie care nu trebuie îndeplinită doar la nivel verbal.
E posibil să ne trezim la un moment dat, înainte de a ne autodistruge sufletele şi de a ne înstrăina cu totul de tine.
Acum, de ziua ta, ar fi bine să ne autoanalizăm şi să vedem ce poate face fiecare dintre noi pentru el şi - implicit - pentru tine.
E un ceas de bilanţ, mai mult decât unul de sărbătoare. Şi nu prea avem cu ce ne mândri, noi, cei de azi, căci mai mult trecutul ne este mare, nu prea am mai adăugat cine ştie ce la zestrea  ta.
Înainte de a sufla în tortul aniversar, ar trebui să îţi pui o dorintă: „Doamne, fă-i pe românii mei să fie mândri de mine, să se iubească între ei, să se respecte, să uite de vrajba ce-i dezbină şi să ducă numele meu mai departe cu cinste, aşa cum se cuvine unor fii demni!”
La multi ani, Românie!
Îti cer iertare dacă în multe momente nu am ştiut să ţi-o spun, dar sufletul meu a rămas mereu lângă tine şi am trăit cu speranţa că îmi voi aduna curajul şi, într-o zi, îţi voi putea mărturisi fără jenă, fără să pară desuet, cu simplitate şi firesc: Te iubesc, ţara mea!
Aceste rânduri sunt darul meu umil pentru tine!
La mulţi ani!

[Emil Dumitru]

„Iartă-ne, Românie, pentru că nu ştim să te iubim!”

Da, această frază ar fi trebuit scrisă cu majuscule... și Doamne câte ar mai fi de adăugat!?

[Valeria Merca]

Emotionante  si adevarate aceste ganduri scrise din suflet si cu suflet, asternute in chip de scrisoare si adresate Romaniei, in ajunul Maretei sale Zile!

''Înainte de a sufla în tortul aniversar, ar trebui să îţi pui o dorintă : »Doamne, fă-i pe românii mei să fie mândri de mine, să se iubească între ei, să se respecte , să uite de vrajba ce-i dezbină şi să ducă numele meu mai departe cu cinste, aşa cum se cuvine unor fii demni! »
La multi ani, Românie !''

La multi ani, Tara mea!

Toata Admiratia, Ana!

[Ion Nălbitoru]

Sincere felicitări pentru aceste rânduri frumoase scrise din adâncul sufletului!

[gina zaharia]

Reverență, Ana!

[George PENA]

Declaraţii prozaice şi patriotarde. M-ar fi bucurat o poezie în stil clasic.

[Ion Lazăr da Coza]

Mulțumim doamnei profesor Ana Cîmpeanu pentru aceste curate gânduri!

Îmbrățișări,

da Coza

[Ana Ardeleanu]

Scris cu sufletul, emoţionant şi strălucitor! Felicitări! La mulţi ani!

[Corina Militaru]

Impresionant, Ana! N-ar trebui să fie atât de greu să-i îndeplinim dorința, dar... :)

[bolache alexandru]

Ana, scrisoarea ta mi-a mers la suflet, m-a durut și m-a bucurat în același timp! ești o româncă în fața căreia mă înclin!

[Sofia Sincă]

Cu sufletul pe palmă în fața patriei. Patriotismul nu este un cuvânt desuet. Este un simțământ pe care-l avem fiecare și din când în când nu e rău să-l mai scoatem din întuneric.

Patriotismul din acest text și din altele ale Anei Cîmpeanu, dorește să atingă infinitul, precum Icar cu aripile întinse, atinge înălțimi nebănuite. Este simțământul unui profesor de limbă și literatură română care-și învață elevii tot ce știe și ce simte, cu dragoste de ei și de țară.

Felicitări, Ana!

Sofy cu drag

[Pop Dorina]

„E posibil să ne trezim la un moment dat, înainte de a ne autodistruge sufletele şi de a ne înstrăina cu totul de tine.”

O scrisoare-mesaj plină de actualitate dictată de un suflet românesc înlăcrimat. Felicitări, doamnă Cîmpeanu!

[Mihaela Suciu]

La mulți ani!