Satul rominesc europenizat

[Exemplu de Titlu]

- E criză! Ce vrei domle, nu vezi ce criză este? Acuma trăim vremuri cumplite! Ce bine era altădată! Ascultă la mine domle, pe atunci nu era criză!

 Bărbatul cu gura  plină de spuma berii vorbea tare şi gesticula  larg. Sătenii adunaţi coirchine în jurul lui, urmăreau fiecare mişcare a degetelor butucănoase.

-          Criză dom Primar, nu zic nu, dar care-i treaba cu Formula? Noi n-avem wc-uri în casă şi mata vrei să ne aduci târâtoare pe motoare! Ne umple praful dom Primar, ce dracu!

-          Mai Babaiele,  înţelege că aşa vrea Guvernu! Nu ne punem noi cu ăia de la Bucureşti! Taci Babaiele că eşti prost!

-          Oi fi eu prost dom Primar da una deşteaptă ştiu şi eu.

-          Să te audă mă-ta Babaiele! Ia zi!

-          Formulele îs bune pe hârtie nu pe asfalt.

-          Mă prostule, nu-s formule de alea. Astea au cai putere. Ia imaginează-ţi tu cum ar fi să stai în pragul casei să vezi bolizii trecând ca fulgerul? Hm?

-          Dom Primar ce ne trebuie nouă bolizi sau fulgere? N-avem suficienţi trăzniţi? Asta ne mai lipseşte acum! În rest le avem pe toate! răspunse ţăranul; bând cu sete o duşcă.

-          Taci Babaiele! Ia şi dă cu băţul că ştiu eu mai bine. O să vină nemţii pe la noi şi multe se vor schimba, ascultaţi la mine! Daţi cu subsemnatul oameni buni să vină investitorii!

-          Investitor, dom Primar? Aşa le zice acuma la hoţi?! Da Enachi a lu Marta, nu era şi el investitor? A luat un sac de bani de la Bucureşti, şi-a cumpărat tractoare cu aer condtionat şi butoane colorate! Ce s-a ales de el Dom Primar? Acuma i-au luat ăia casa şi stă pe ogor lângă tractor şi boceşte! Am văzut eu ieri!

-          Enachi a lu Marta nu-i manager Babaiele! N-a făcut şcoli înalte!

-          N-o fi făcut, dar pe unde călca el grâu creştea înalt, cât casa! Ce brutărie avea el! Pâine adevărată, nu gumă că acuma! Muşti din ea şi se întinde că elasticul de la fusta bunicii.

-          Aşa e, aşa e! Murim de foame dom primar! Strigară sătenii în cor.

Crâşma  din sat mirosea a tutun şi rachiu. La mesele învechite din lemn, acoperite cu muşama decolorată, bărbaţii aplecaţi de spate, fumau tacticos şi vorbeau tare. Saliva galbenă cădea peste duşumeaua prăfuită. Uşa din termopan alb scârţâia în bătaia vântului. Pe geamurile înnegrite muştele verii se adunau în roiuri, atrase de mirosul stătut de baltă. Crâşmarul, cu faţa rotundă şi plină, servea băutura, cu gura larg deschisă, sprijinit într-un cot. Din când în când se uita peste umăr la televizorul rusesc uitat undeva pe perete.

-          Stoichici, calcă des! De două luni îţi dau pe datorie, uite aici, pe caiet, vezi coloana asta?

Ăsta eşti tu!

-          Mă Cristache, nu fi soi rău! Recunosc, îs lung, dar nu-s bleg! Nevastă-mea, trebuie să-mi pună bani acuş, hai mai toarnă un păhărel că nu sărăceşti. Eu sunt client fidel!

-          Şi coloana Stoichici? Coloana? Calcă des!

-          Care vasa-zica aşa ţi-e vorba Cristache? Coloana mă-tii!

      Bărbatul plecă înjurând printre dinţi. Trase aer adânc în piept ca şi cum ar fi fost ultima suflare. Pe şoseaua prăfuită, autoturismmele rulau cu viteză redusă, săltat. Ţăranul îşi trase pălăria pe ochi. Pe la jumătatea şoselei o văzu pe Safta. Faţa i se lumină. Cu o mişcare hotărâtă scoase bricheta cea bună din buzunar şi aprinse o ţigară. Trase primul fum mândru, cu ochii ţintă la Safta. Grăbi pasul nerăbdător cu ţigara aprinsă între degete. Pe limbă îi stătea numele femeii, arzându-i gâtlejul. De departe auzi un claxon prelung. Curios întoarse capul. Învăluit în praf, autoturismul gri se apropia ameninţător. Ca prin ceaţă văzu părul vâlvoi al şoferului.

-          Boule, uită-te pe unde mergi!

-          Mă uit! Saftico, fetiţo!

Şoferul apasă acceleraţia nervos şi autoturismul gri se puse greoi în mişcare.

Bărbatul aruncă o privire peste umăr, scrâşnind printre dinţi. Pe marginea drumului Saftica zâmbea frumos.

-          Stoichici, hai şi m-ajută să car gogoşarii ăştia! Dacă tot eşti pe aici fă-te util!

-          Femeia dracului eşti tu Saftico! Ai văzut cum era să dea maşina aia peste mine? N-ai suflet în tine!

-          Ba am, dar nu-l dau băieţilor însuraţi!

-          Care vas a-zica aşa ţi-e vorba Saftico?

-          Aşa.

-          Dar atunci plimbă-ţi singură gogoşarii prin sat.

Stoichici grăbi pasul, muşcându-şi limba. În urma lui Safta, zâmbea frumos.

 Vântul adia uşor, furişându-se printre bulgării uscaţi, scuturând lanurile. Stoichici mai fumă o ţigară privind lung în depărtare, îmbrăţişând cu privirea câmpul. Oftă. Motorul unui tractor solitar se auzea răguşit, tulburând liniştea porumbului. Stoichici scuipă filtrul cu ciudă. În depărtare o mogâldeaţă ghemuită lângă tractor aduna  în pumni pământul. Plângea cu sughiţuri. Enachi a lu Marta, se vedea ca un punct mic pe câmpul uscat.

Safta calca  apăsat, cu sacosile greele atârnând în mâini. În uşa crâşmei câţiva bărbaţi fumau şi fluierau. Safta era frumoasă.

Pe uliţa îngustă, acoperită de bălegar, un cortegiu funerar se deplasa încet. Bocetele de la căpătâiul mortului treziră curiozitatea oamenilor. Pe băncutele din faţa caselor, în faţa porţilor, pe după garduri, câteva capete se mişcau alene. Dricul, scirtiiia şi omul era condus pe ultimul drum, însoţit de durerea rudelor şi milă străinilor. Preotul, înalt, scutură cădelniţa, murmurând din vârful buzelor, rugăciuni de iertare şi odihnă veşnică. Pe la intersecţii, cortegiul se oprea şi rudele aruncau bani. Sunetul metalului preţios, atrăgea o mulţime de copii răpănoşi cu mâini pricepute în furtişaguri. Unii, se strecurau printre ciocli, cu gândul la pomană.

În uşa crâşmei bărbaţii îşi făceau cruce pioşi, răcorindu-şi gâtul cu un păhărel de ţuică. Primarul, bine îmbrăcat, cu costum şi cravată apretată, sorbea din licoarea lui Bachus cu privirile aiurea.

Se gândea la investitorii nemţi şi la minunile pe care aceştia le vor aduce cu ei. Deunăzi, primise asigurări de la un consilier important. Treaba era ca şi aranjată. Satul lui va găzdui cel mai important concurs de Formula 1 din ţară. Nu trebuia decât să pregătească o pistă pe măsură. Şoseaua va fi lărgită, acoperită cu covor asfaltic, marcată, toate cu bani de la Guvern. Fondurile vor sosi curând. Zâmbi Ce primar lăudat va fi el! Cu puţin noroc poate va fi pe lista de deputaţi. Numai să găsească buzunarul potrivit. Se uită la ceas. Pauză de masă era pe sfârşite. Se ridică de la masă. Crâşmarul atent, îl însoţi până la ieşire.

- Dom Primar, vă mai aştept. Vinul cel mai vechi, se bea numai la mine. Şi taxele cele mai mari tot la mine se adună!

- Cristache, nu te mai văita, că ştim noi. Mai treci pe la Primărie!

- Dacă e cu folos, dom Primar, oi ajunge şi pe acolo!

- E cu folos Cristache, dacă trag şi eu nişte foloase, mă înţelegi?

Cristache zâmbi.

-          Buzunarul nou, luminează obrazul.

  Primarul se îndrepta spre Primărie. Avea picioare scurte şi purta pantofi lăcuiţi cu toc. În instituţie, funcţionarii îl cunoşteau după mers. Mic de statură, cu umeri laţi şi gât îndesat, putea trece neobservat. De când îşi cumpărase pantofi cu toc din metal, toţi sătenii îl salutau şi îşi scoteau pălăria. Trase aer, umflându-şi pieptul În parcarea Primăriei staţiona maşina cu ajutoare de la U.E.. Cu greu îşi făcuse loc prin mulţimea de nevoiaşi. Strivit, între uşile remorcii şi oamenii nerbdatori, şoferul, cu ţigara stinsă în gură striga:

-          Nu vă înghesuiţi, nu vă buluciţi! E pentru toată lumea!

 Faina, zahărul, uleiul, învelite în ţiplă, străluceau în soarele arzător. Oamenii, adunaţi ghem în jurul maşinii, ridicau braţele, vorbeau tare, se călcau în picioare, se buluceau, fiecare căutând să apuce primul produsele pe care şoferul le descărcase.

  va urma

[Sofia Sincă]

Şi europeneizarea s-a făcut cu un scop. Cei deştepţi şi cu dare de mână, adică germanii şi francezii au avut scopurile lor. Pe la ei nu se prea aude de criză... pe ei nu i-a lovit, nici criza, nici prostia, ca pe noi şi pe alţii, că nu suntem singuri. ''Europa'' a fost mereu cu ochii pe noi, deşi ne consideră pe undeva, pe la margine...

Textul tău, Mara, este oglinda satului românesc contemporan. Pe cetăţeanul sărac la minte şi material, deşi una decurge din cealaltă, îl manevrezi uşor. În sat primarul este rege şi ce spune el, sfânt... Doar trei oameni o duc bine: primarul, cârciumarul şi popa.

Remarcabil text, dar trebuie să mai treci peste el, să-l perii, Mara. Să corectezi semnele diacriticelor, ale punctuaţiei şi unele erori.

Criză dom - unde lipseşte o literă se pune apostrof. deci, Criză dom' primar. Şi ai mult astfel de cuvinte, altele fără articol hotărât, care necesită apostrof. Ai mulţi de ''lu'' în loc de ''lui'' sau lu'.

Dricul, scirtiiia - scârţâia

nerbdatori - nerăbdători

De asemenea, cuvintele de după linia de dialog sunt prea depărtate... pauza dintre ele e prea mare, iar da Coza ar spune că aceea nu este linie de dialog, ci cratimă.

Am citit cu deosebită plăcere, Sofy!

[Sofia Sincă]

Da, Mara! (şi te rog spune-mi Sofy. altfel mă obligi să-ţi spun dvs.) Intri sus, la Opţiuni, dai clic pe acel triunghi mic, apoi clic pe Editare discuţie, după care-ţi vei vedea textul. Modifici ce e de modificat, clic apoi pe salvare şi gata.

Succes!

[Corina Militaru]

Satul contemporan, si nu numai(ideea de manipulare, urmarire a intereselor personale, etc. se  regaseste la orice nivel si in orice loc din aceasta tara), foarte bine prins in text.

Tara arde, babele se piaptana, nu?

Cu prietenie,

[Ion Lazăr da Coza]

Un text convențional, pentru că redă realitatea întâlnită la orice pas în România, însă cu talent scris. Din păcate, ortografia și redactarea dau senzația unei bucăți de tort pus în farfurioară cu polonicul.

da Coza