Săgeata lui Cupidon IX (titlu provizoriu)

[Stefana Ivanescu]

Sâmbătă, 28 iunie 1995

 

 Deschid ochii şi mă uit pe fereastră. Afară este lumină. Ceasul arată ora nouă. Am dormit agitat. Cearceaful este făcut sul sub mine, perna pe alături. Toată noaptea am pipăit patul după Flori, uitând că sunt în Bucureşti.

Anca şi Rodica au mâncat, sunt deja pregătite pentru plecare.”Tati, mama a spus că mergem cu tine la mamaie şi la tataie”! “Aşa este, mergem să-i vedem. Să le pui ceva schimburi de joacă şi pijamale, diseară rămânem acolo”, mă adresez şi mamei lor.”Ura! Ura! Dormim la mamaie”!

Cât timp Simona pregăteşte cele necesare, eu îmi beau cafeaua. Este deja făcută, amară, cum îmi place mie. Este caldă, Simona o păstrează în termos. Îmi iau şi eu un schimb de stat în casă. Poate este nevoie să ajut la ceva. Îl voi lăsa acolo. Abia aştept să ne vedem, să discutăm. Vorbesc des cu ai mei, dar la telefon nu poţi discuta orice. Acum este momentul pentru mai multe lămuriri.

Când opresc în faţa porţii, mă năpădesc amintirile. Aceasta este casa în care am crescut.

Aleea ce porneşte de la poartă şi ajunge la intrarea în casă trece pe sub bolta de viţă. Pe aceasta o am în amintire aşa cum arată şi acum, tăiată, aerisită, legată pe suporţi de oţel, cu struguri mari, negri, al căror miros te îmbată când sunt copţi.

De o parte şi de alta sunt tufe de trandafiri. Galbeni, roz, albi, cu flori mari, ce răspândesc mirosuri ameţitoare. Sunt şi tufe pitice, plantate pe margine, pe lângă boltă, cu florile portocalii dispuse în inflorescenţe bogate. În partea dreaptă a aleii, între tufele de trandafiri, se află şi acum chioşcul. Este vopsit de curând, în culoarea verde pe care o ştiu dintotdeauna. Aici am băut multe cafele şi beri cu prietenii, în perioada adolescenţei şi a anilor de facultate, până m-am mutat la casa mea.

Casa, de fapt vila, are trei etaje, plus o mansardă transformată în sală de sport, cu toate dotările necesare. Acum o mai foloseşte doar tata în mod frecvent, dar şi mama, mai rar, când simte nevoia să-şi dezmorţească corpul.

Anca şi Rodica au coborât din maşină şi se îndreaptă ţopăind spre poartă. Părinţii sunt deja pe verandă. Tata a acţionat telecomanda şi poarta se deschide automat.

Când eu opresc maşina la scară, mama este deja pe alee cu fetele în braţe. Îl îmbrăţişez bărbăteşte pe el, îi admir silueta înaltă, muşchii bine antrenaţi. Pe faţa lui însă, au apărut mici riduri, semne ale oboselii acumulate. Părul bogat, altă dată negru ca pana corbului, i-a albit, dar ochii negri, plini de lumină, mă privesc scrutător. Pe mama o sărut pe amândoi obrajii. O îndepărtez puţin de mine, pentru a putea observa mai bine schimbările survenite. Părul deasemenea i-a albit, dar şi-a păstrat aceeaşi siluetă bine proporţionată, corpul şi-a păstrat vigoarea. Însă şi pe faţa dânşii se văd riduri fine, ce ţin de vârstă şi griji.

 

-   Bine aţi venit! Ne urează într-un glas.

-   Bine v-am găsit! Răspund eu în numele tuturor.

-   Văd că v-aţi adus şi bagaje? se uită mama întrebător la mine.

-   La noapte dormim aici, îi răspund surâzător. Mi-e dor de camera mea!

-   Nu mai este  cum ai lăsat-o!

-   Nu cred că s-a schimbat chiar de tot!

-   Tati, noi o să dormim cu tine, în camera ta? întreabă Anca cu speranţă în glas.

-   Nu, fetele cu fetele, băieţii cu băieţii. Camera voastră este însă lângă a mea. Voi avea grijă de voi.

-   Dar putem să mergem cu tine să-ţi vedem şi noi camera?

-   Bineînţeles.

-   Cât timp voi vă faceţi comozi, eu şi tata aranjăm în chioşc ceva gustări şi de băut. Fetelor, vă este foame? întreabă mama.

-   Nu mamaie, am mâncat acasă.

-   Dar o îngheţată?

-   Asta da! exclamă Anca şi Rodica într-un glas.

-   Pe tine cu ce te serveşte mama?

-   Aş bea nişte bere, cu ceva alături, să curgă mai bine! Îi simt tonul de alint din voce şi mă năpădeşte sentimentul de bucurie din copilărie, când ne oferea mie şi lui Eugen ceva ce ne plăcea.

-   Sandvişuri?

-   Mai degrabă alune.

-   Nu te-ai schimbat, constată dânsa cu bucurie.

-   Încerc să-mi păstrez obiceiurile, îi răspund cu zâmbetul pe buze.

-   Haideţi fetelor! îmi îndemn eu copilele. Vă schimbaţi şi vă aşezaţi lucrurile frumos în şifonier! Vin să vă verific!

Mă schimb rapid, îmi aşez hainele la locul lor, apoi mă aşez pe marginea patului. Mă uit cu nostalgie prin camera în care am petrecut atâţia ani din viaţă. Nu este foarte mult schimbată. Culoarea pereţilor nu mai este bleu, ca în tinereţea mea, ci crem. Au dispărut posterele cu formaţia GunsۥN Roses şi cele cu Proconsul, care împodobeau pereţii, iar pe comoda din colţul camerei nu se mai află combina muzicală, ci un televizor în culori. Perdeaua de mătase albă brodată cu flori de aceeaşi culoare a fost schimbată cu una crem, în ton cu pereţii. Mobila însă şi cele trei covoraşe de lână miţoasă culoarea nisipului sunt aceleaşi. În alt colţ al încăperii, cu fereastra în partea dreaptă pentru a primi mai bine lumina naturală, se află, deasemenea, biroul la care îmi făceam temele, iar pe el aceeaşi veioză cu abajur portocaliu.

Un ciocănit puternic se aude în uşă. Nu poate fi mama, ea are un fel aparte de a-şi semnala prezenţa, ciocănitul este discret şi însoţit de întrebarea „pot să intru?”. Am dreptate, la îndemnul meu, uşa se dă de perete şi în cameră pătrund nerăbdătoare Anca şi Rodica.

-   Ce faci tati? Eşti gata? Ne povesteşti şi nouă?

Le povestesc ceea ce rememorasem cu câteva minute mai devreme.

-   Şi mamaie te lăsa să pui postere pe pereţi? Şi noi am vrut să punem la noi în cameră, dar mama nu ne-a lăsat, a spus că murdărim pereţii!

-   Da, ne lăsa. Uite, am să vorbesc cu mamaie şi cu tataie, camera de oaspeţi să fie camera voastră şi să o aranjaţi voi cum vreţi.

-   Şi crezi că vor fi de acord? întreabă Anca cu îndoială în glas.

-   Vom vedea. Oricum, m-am înţeles cu Simona că noi trei o să ne petrecem sâmbetele aici. Mamaie şi tataie vă iubesc foarte mult, aşa că este posibil să fie de acord.

-   Hai să vorbim cu mamaie şi cu tataie!, exclamă într-un glas, fericite de noua perspectivă care s-a ivit. Dar îi rogi dumneata?

-   Da.

În chioşc ne aşteaptă îngheţatele pentru fete, berea, trei boluri cu alune şi trei cafele. Părinţii mei sunt deja instalaţi acolo şi ne aşteaptă.

Anca şi Rodica sunt nerăbdătoare.

-   Tati, ne-ai promis că vorbeşti dumneata!

Mama şi tata se uită întrebător la mine.

-   Noi o să ne petrecem sâmbetele aici, vom discuta despre asta. Aşa că le-am promis că o să vă rog din dormitorul oaspeţilor să facem camera lor, pe care să o amenajeze cum doresc. Vor să pună postere pe pereţi.

Amândoi încep să râdă.

-   Le-ai povestit cum tapetaserăţi, tu şi Eugen, pereţii? Se mai poartă şi acum?

-   Ele îşi doresc foarte mult, iar Simona nu le lasă fiindcă se murdăresc pereţii.

-   Ei, pereţii se spală, se zugrăvesc... Copiilor trebuie să le oferim ceea ce îşi doresc... în măsura în care se poate. Pentru început, haideţi cu mine, să vă arăt posterele lui Dragoş şi ale lui Eugen.

-   Le-ai păstrat?! întreb cu uimire.

-   Sigur, sunt amintirile voastre! Acum prind bine. Le-am desprins cu atenţie, le-am făcut sul şi le-am depozitat. Pot fi refolosite dacă  doriţi asta! Să mergem fetelor! Voi discutaţi ca între bărbaţi, ne îndeamnă pe mine şi pe tata.

            Pleacă toate trei, Anca şi Rodica zburdând de bucurie înaintea dânşii. Eu şi tata ne uităm lung după ele. Acestuia i se revarsă duioşia pe chip.

După câteva momente îşi îndreaptă privirea spre mine, de această dată având în ochi toată seriozitatea necesară discuţiei ce va urma.

-   În sfârşit te-ai hotărât să vii acasă! Aţi discutat între voi?

-   Da, aseară.

Îi povestesc cum am ajuns acasă, atmosfera, cât de fericite au fost Anca şi Rodica, cu toate amănuntele. Îi spun cât sunt de îngrijorat în privinţa fetelor, vor fi traumatizate de despărţire.

Îi povestesc discuţia cu Simona, hotărârea de a petrece sâmbetele la ei cu fetele, dar nu mai amintesc de părerea acesteia că ei sunt snobi. Nu vreau să-l mai amărăsc în plus.

-   Şi eşti hotărât să duci divorţul până la capăt?

-   Da, sunt hotărât. De altfel, mai voiam să discut cu dumneata şi o altă problemă.

-   Tot în legătură cu divorţul?

-   Şi da şi nu. Este o chestiune de perspectivă.

-   Este vorba de o femeie?

-   Ai intuit corect. Este medic şi divorţul ei s-a pronunţat de curând.

-   O cunoşti de mult? Ce legături ai avut cu ea?

-   Din vedere o ştiu de mult. Dar ne-am cunoscut de curând. Este traumatizată după divorţ. Şi ea a trecut printr-o căsnicie nenorocită. Mie însă îmi place foarte mult. Şi sexual ne potrivim foarte bine.

Am încredere în tata. Este om cu capul pe umeri şi pot discuta cu el de la bărbat la bărbat. Îi povestesc cum am cunoscut-o pe Flori, cum i-am făcut curte, cum ne-am întâlnit cu Simona şi amantul ei la teatru.

-   Ea m-a convins să vin acasă. Când a aflat că nu am fost aici de două luni, a luat foc. Din cauza fetelor. Tot ea a fost cea care mi-a dat ideea cu testele de paternitate.

-   Şi este de acord să vă căsătoriţi?

-   Nu s-a pus problema. Tot ce am obţinut de la ea, a fost că vom rămâne împreună până în noiembrie când ea se va muta la Constanţa, lângă familia ei. Mai mult nici nu era cazul să discut în acel moment. Este şi prea devreme, abia ne-am cunoscut, iar ea s-a supărat foarte tare că mi-am părăsit fetele.

-   Ce ştie despre tine? Despre familia ta?

-   Că sunt inginer şef, câştig bine, din salariu, diurne pentru deplasări, prime. Despre voi cred că nu bănuie. Iar eu evit să ne uităm la televizor, mi-e teamă că va face legătura dacă te vede. Semănăm foarte bine.

-   Şi, mă rog, de ce eviţi să afle?

-   Flori, aşa o cheamă, provine dintr-o familie modestă. Tatăl ei este de meserie electrician, acum este pensionar. Mama casnică, s-a ocupat toată viaţa de gospodărie şi copii. Primul soţ al ei este dintr-o familie de medici, foarte cunoscută în Alexandria. Nu a avut zestre, iar la partaj nu a vrut să ia nimic, în afara copiilor. A spus că sunt toate ale lor, nu are nici un drept.

-   Ţi-a spus ea asta?

-   Nu, ea nu discută despre fosta ei căsnicie. Spune că nu vrea să-şi amintească. Ştiu asta de la Diana şi Cornel, dar ştie tot oraşul cum s-au purtat cu ea. Într-o zi, după ce am lăsat-o la serviciu, m-a sunat şeful ei. Mi-a spus de-a dreptul să fiu atent, că nu este femeie uşoară, a avut mult de suferit şi m-a sfătuit să nu-mi bat joc de ea şi de sentimentele ei. Diana a avut cam aceleaşi lucruri de spus.

-   Ce păreri are, ce o interesează? Să nu te păcăleşti iarăşi!

-   Am discutat cu ea tot felul de lucruri. A citit mult, urmăreşte emisiuni economice, chiar mi-a cerut părerea în unele probleme de acest gen. Urmăreşte şi emisiunile cu tentă politică, este foarte interesată de tot ce se întâmplă. Vrea să fie la curent. Şi-a format părerile ei.

-   Spre exemplu?

Încep să râd.

-   Că politica este curvă şi toţi politicienii o apă şi-un pământ! Nu ştiu cât va fi de încântată când va afla că eşti senator.

-   Ei, cu asta ne vom descurca cumva. Dacă vă iubiţi...

Revenim la subiectul mai delicat. Împărţirea copiilor.

- Simona nu le vrea pe amândouă, spune că Nicu acceptă doar una dintre fete, pe Rodica, este mai mică.

-   Vrei să le iei tu pe amândouă?

Îi confirm că da., nu mă lasă inima să le despart.

- Şi am hotărât până una, alta, sâmbetele să le petrecem aici eu şi fetele. Nu are decât să facă ce vrea, nu mă interesează.

- În privinţa asta nici maică-ta nu va avea nimic împotrivă.Va fi bucuroasă să vă aibă mereu în prejmă. Şi ai luat o hotărâre bună, fetele se vor apropia şi mai mult de tine. Anca va fi chemată la tribunal, să declare cu care din părinţi vrea să rămână. Va fi în avantajul tău. Şi cu copilul care se va naşte cum rămâne? Nici nu ştii dacă este al tău.

-   Am luat legătura cu avocatul. Am hotărât să facem teste de paternitate.

            Îi explic în continuare ce propuneri am în această privinţă.

-   Mi se pare rezonabil. Chiar dacă este al tău, fiind sugar legea nu ţi-l va încredinţa. Are nevoie de îngrijirile materne.

Apare şi mama. Se uită întrebător la noi. Tata îi explică în mare ce am discutat. Îi spune şi că în viaţa mea a apărut o altă femeie.

-   Îţi povestesc eu diseară, în pat, mai amănunţit.

Mama se face roşie ca racul la aluzia străvezie a tatei:

-   Eşti bărbat în toată firea, scumpul mamei! spune ea destul de stânjenită.

Schimb subiectul discuţiei.

-   Ce fac fetele?

-   Am ales posterele, iar acum sunt în camera lor, se uită cum pot să o decoreze. Uite ce am hotărât cu ele: după ce mâncăm, ne odihnim o oră, două, apoi noi, fetele, plecăm la o sesiune de shopping. Vom cumpăra ce doresc ele, apoi vom servi şi câte o îngheţată şi un suc. Voi vă descurcaţi!

-   Nu le răsfăţa prea tare, nu vei mai scăpa de ele. Simona le ţine din scurt.

-   Prea din scurt, nu le oferă prea multe bucurii!

… Ziua trece repede. Eu cu tata discutăm despre tot felul de lucruri, despre Eugen, care azi este plecat la o şedinţă de partid undeva în ţară, despre politică şi multe altele.

Fetele, cum a zis mama, se întorc din oraş. Descarcă din maşină mai multe pungi. Ce or fi cumpărat aşa de multe?!

-   Tati, vii şi dumneata să ne ajuţi la aranjat?

-   Şi pe tataie nu-l primiţi? întreabă tata râzând. Mă lăsaţi singur aici?

-   Vii şi dumneata, tataie? Rodica este mai rapidă şi îi sare în braţe, sărutându-l pe amândoi obrajii.

Acesta o sărută la rândul lui, apoi o lasă jos pe Rodica şi o saltă în braţe pe Anca, cu care procedează la fel.

După ce strângem din chioşc, mergem la ele în cameră. Suntem toţi veseli, eu îmi aduc aminte cum tapetam pereţii cu fotografii... alte şi alte amintiri. Mama şi tata povestesc despre poznele pe care le făceam, cum ne petreceam timpul liber cu colegii în chioşc şi în sala de gimnastică. Îi aduc aminte cum ne servea cu prăjiturele, îngheţată, sucuri, sau cafele şi bere când eram mai mari. Cum răsuna casa de gălăgia noastră... Acum noi am crescut, este rândul fetelor, dar mama şi tata au rămas aceeaşi iubitori de copii şi acum se bucură pentru bucuria nepoatelor.

Duminică dimineaţa mă trezesc brusc, cu bubuituri în uşă. Bineînţeles, sunt Anca şi Rodica, gata îmbrăcate, nerăbdătoare să stea de vorbă cu mine.

-   Tati, vrem să te rugăm ceva. Nu am putea să rămânem la mamaie şi la tataie în vacanţă? Cu mamaie am vorbit, dânsa ar vrea.

-   Să vorbesc şi eu cu mamaie şi cu tataie şi apoi trebuie să fie şi Simona de acord.

-   Nu cred că mama ne va lăsa, spune Anca dezumflată.

-   Vom discuta la prânz şi poate o convingem.

-   Ce bine ar fi! exclamă într-un glas, pline de speranţă.

Mama şi tata sunt bucuroşi să ţină fetele, dacă şi Simona le permite.

[Sofia Sincă]

O familie fericita, facem cunostinta cu parintii lui Dragos. Oameni cu nume inscris in analele contemporane, bunic senator... cu situatie materiala foarte buna. Pana aici totul bun si la locul lui. Bunici iubitori, fetele adorabile, atmosfera de familie de la normal in sus.

As avea o remarca, Stefania,  ''cele cu Madonna" , fiind vorba de anul 1995, nu cred ca Madona era renumita la acea data.

Am citit cu interes si placere, Sofy!

[Stefana Ivanescu]

Dragă Sofia, ca de obicei te apleci cu atenţie asupra a ceea ce am scris, lucru pentru care îţi mulţumesc. Am luat în considerare observaţia ta şi ca atare, pentru mai mult realism, ţinând cont şi de perioada în care Dragoş îşi trăia adolescenţa pe la anul 2000, am modificat în "GunsۥN Roses şi cele cu Proconsul" (am căutat pe internet). Cu drag îţi urez Sărbători fericite alături de cei dragi.

[Vasilisia Lazăr]

Ștefana, am dus link-urile textelor tale de proză în Biblioteca de Proză.

http://insemneculturale.ning.com/page/biblioteca-noastr