Reflecţii... medicale (3)

[ELENA AGIU-NEACSU]

3. Punctul de vedere al farmacistului

(La calendele... greceşti)

Poftim! Altul cu compensare 100%. O să mai văd eu bani de la Casă la Paştele cailor. L-am aranjat! I-am strecurat şi o melatonină. Bravos!
Alt bolnav închipuit. Dacă i-aş spune că toate cele trei medicamente de pe reţeta lui sunt nişte sulfamide!?... Da’ nu! Trebuie să respectăm clientul că dacă e mulţumit, mai intră şi mâine în farmacie, iar de nu, fluierăm a pagubă. Luuuung şi bine... Baiu-i că sunt mai toate compensate. Din punctul meu de vedere. Dacă i-aş spune că există înlocuitoare, care se pot da cu compensare 100%, ar însemna să-mi fur singur căciula... Dacă ar fi toate reţetele aşa, puşchea pe limbă!
Asta ce-o mai fi!? I-a recomandat-o o vecină a cărei soacră bla, bla... Ce bine că mai există şi soacre!? Poame acre, dar fac toţi banii. Pun pariu că dacă ar veni una în locul meu, ar face vânzare în draci pe când noi, farmaciştii, ştiţi, nu ne permite deontologia profesională. Mama ei de deonto... N-am decât să mă fac că merg să caut în depozit şi să-mi întreb colega despre ce să fie vorba. Auzi, Supradin!? Dar dacă şi aici scrie Supradin, eu sunt mecanic de locomotivă!? A, şi mai e ceva, cercetătorii britanici ar fi descoperit că e bun şi pentru... Ăştia îşi cam bagă nasul peste tot! Mă întreb însă cine s-o ascunde oare în spatele acestui paravan, căci un lucru e clar ca lumina zilei: Asta e reclamă mascată. Doar ştiţi că cea la vedere costă al dracului. Deci cercetătorii ăştia ştiu cam multe, dar pe mine nu mă deranjează, dimpotrivă! Ce face Internetul, dom’le!? Uite, aşa dăm înainte! Progresăm... Oricum, trebuie să recunosc că datorită eminenţelor lor ne-au crescut vânzările la produse pe care altădată mai să le-aruncăm pentru că le expira termenul. Deci trăiască CB! Sigur sunt din sistem, dar cum de n-am aflat, dar câte nu sunt şi nu se află! Până ne dumirim noi, adio, neică, şi-un praz verde! Prinde orbu’, scoate-i ochii!...
Asta ce mai e? I-a recomandat-o mama. Nu se mai fabrică. Era prea ieftin, şi românesc pe deasupra. Auzi, Ulcerotrat!? Şi uitasem de el! Acum câteva zile mi-a cerut o doamnă Hipermanganat. Zicea că îi trebuie să dea la pui, le pune în apă şi nu se mai îmbolnăvesc. Pe ce lume trăiesc ăştia? Du-te tantili la veterinar! Ei... Negreşit, trebuie să văd cu ce îl pot înlocui. Cu siguranţă, un produs scump şi străin, pentru că noi, românii, până să ne dumirim cu ce se mănâncă soiul ăsta de capitalism în care bântuim, mai punem de-o revoluţie!.. Nu, cum ajung acasă, intru pe net şi mă documentez. Ia’ să notez eu ca să ţin min te.Aşa... Sigur, vestiţii CB au mai făcut vreo descoperire şi, precum se vede, sunt la curent damele din lumea bună cu noutăţile. Noi ne trecem ziua la scârbici...
Alt caz atipic. Auzi, albastru de metil!? Spun şi eu că am avut, dar ştiu bine că acum se foloseşte la produsele naturiste şi se vinde pe bani grei. Păi chiar aşa, nu e totuna să vinzi o sticluţă de albastru de metil la 3 lei şi un Uricol, de exemplu, la 6 lei pliculeţul, două pe zi, om te-ai făcut! Pui de-o cistită, te pârleşti zdravăn dacă nu te informezi.
Ce am constatat eu este că omul, cu cât ştie mai multe, cu atât este mai confuz, ca să nu zic mai prost. Având atâtea opţiuni, deja nu mai ştie care e adevăratul leac până la urmă, ba chiar se îndoieşte că ar exista vreunul. Şi are perfectă dreptate.
Altă reţetă. Ia să încerc ceva! Nu ţine, vrea musai genericul românesc pentru că e mai ieftin. Cele româneşti or fi ele ieftine, dar sunt şi, mă-nţelegeţi, mai puţin bune, ca să nu zic proaste. De multe ori poate fi şi viceversa, dar... gura cusută! Nu m-oi apuca acuma să bat toba-n târg!? V-am spus, deontologia ne obligă... Aşa că ciocu’ mic!
Adevărat e că lumea-i tot mai săracă şi se tratează ieftin şi prost. Încearcă dar’ să-i explici şi îţi sare în cap că nu-ţi urmăreşti decât interesul. Să-ţi vinzi marfa! Şi ce e rău în asta la urma urmei!? Nu sunt eu comerciant? Şi farmacist? Şi. Păi ce-are a face!? O tot ţineţi cu deo... La fier vechi! Pa! Altă făină macină acum la moară. Banu’ să iasă!
Hopa, Omega 3! Şi Centrum. Deşteaptă femeie! Şi ţeapănă! Se vede că trăieşte pe picior mare. Poftim? Ce vrea? M-am dezumflat! Câte 10 tablete din fiecare. Vine şi mâne. Auzi, dracu’ o crede, nici atât! Să vină, cine-o ţine, farmacia nu se mută din loc. Dacă nu s-o duce la alta... Că ne omoară concurenţa. Farmacii la fiecare colţ stradă. Şi bănci, da! Concluzia!? Suntem bogaţi (sic!) şi bolnavi! No comments!...
Cumpără şi omul ce-i dă mâna şi-l ţine punga. Mi-a venit o idee. Îi sugerez că avem Norfloxacin şi Uricol pentru problemele renale, dar fără succes. Ori nu are probleme, ori nu are bani, din două una. O lămuresc că Uricolul e praf şi se dizolvă în apă foarte uşor şi în cele din urmă cumpără o cutie. Drept că e cam scumpicică, dar astea sunt preţurile. Economie de piaţă am vrut, piaţă liberă!? Ne-au ieşit pe nas!? Asta e! Unde nu e cap, vai de picioare.
Am păcălit-o şi pe-asta. Doamne iartă-mă! Mi-am vândut sufletul diavolului, dar în ritmul ăsta se-alege prafu’. Ne-a trebuit capitalism!? Să ne spălăm cu el pe cap acuma. Drept e că leşia pute, şamponu’ e... parfumat!
Alt client. Pansament. Vrea tifon, pur şi simplu, dar nu se mai fabrică decât pansamente sterile, mai scumpe, e drept. Costă manopera, ambalarea... L-am lucrat şi pe ăsta! Sinceră să fiu, aş prefera să am numai clienţi bărbaţi. Nu au răbdare să se informeze, nu pun întrebări. Sunt mereu grăbiţi şi, lucrul cel mai important, nu se îndoiesc de ceea ce le spui, servesc ceea ce le oferi instant, pentru că fiind fuduli, nu se uită la ban. Parcă îi şi văd cum li se înroşesc mărgelele ca la curcan când se împăunează cu banii din portofel. Suta? Mia? La ei nu importă! Cine sunt ei în faţa lor, dar mai ales în faţa unei femei!? Ei... Să tot am asemenea clienţi!
Femeile sunt mai circumspecte, te agasează cu întrebări şi de multe ori nici nu cumpără, te vlăguiesc de energie ca, în final, să rămână pe data viitoare, care poate fi foarte bine la... calendele greceşti.

[Corina Militaru]

Medici, farmaciști... Ce urmează? Portrete schițate cu talent și cu mult umor. 

Am citit cu plăcere! :)

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: DOOM 2 recomandă ca numeralele sub zece să se scrie ÎN CUVINTE, iar cele mai mari să se scrie CU CIFRE.

min te.Așa... > minte. Așa...

colț stradă > colț de stradă 

Interesantă și bine descrisă această lume. Umorul seduce.

da Coza

PS: Văd că te-ai hotărât la un format pentru titluri. Te rog, revizuiește-le pe toate.