OMUL FĂRĂ CHIP

[Exemplu de Titlu]

                                                  

             Întunericul nopţii îmbrăţişează oraşul, diluându-i formele. Ameţit de rutina de  peste zi, îţi forţezi limitele să ajungi în cuibuşorul tău din piatră şi sticlă, loc sigur, călduţ în care dacă închizi ochii te cuprinde o moleşeală dulce, lipsită de griji, o formă de aşteptare fără vise. Acolo, întunericul trece neobservat. Pe strada însă, priveşti cu teamă peste umăr. La ora  târzie pot apărea de nicăieri umbre nedefinite, înspăimântătoare gata să te înşface, târându-te după ele în necunoscut. Păturica ta, mai mult sau mai puţin înflorată, după buget, te aşteaptă. Şi la ce bun să ieşi în miezul întunericului ? E periculos. Ai putea duce în spate fantomele altora. Cine ştie ce le trece unora prin cap ? Bănuţul a ieşit rebel din portofel şi ar fi indicat să-l acoperi cu palma. Cel mai bine este să stai noaptea închis în casă. Cheile zornăie în încuietori. Cu cât mai multe, cu atât mai bine. A doua zi, când prima rază de lumină prevesteşte sfârşitul somnului, dai drumul la robinet, iei apa în pumni şi o arunci pe faţă. Cu prosopul din cui te ştergi cu sete. Oglinda din baie se umple cu chipul tău. Deschizi ochii larg, încercând să te obişnuieşti cu noua senzaţie. În fiecare dimineaţă e la fel, atunci de ce ai impresia că pe măsură ce trec zilele pleoapele îţi sunt tot mai grele, ca şi cum pe timpul nopţii ai uitat cum să deschizi ochii ? Clipeşti. Procedeul e foarte simplu, dar ţi-l aminteşti ca  prin ceaţă. Te îmbraci cu hainele tale cele bune şi ieşi. Tramvaiul tocmai a sosit în staţie. Urci, uitându-te încontinuu la ceas , de-ar trece timpul mai repede ! La coborâre te simţi obosit, nu-i nimic, o cafeluţă e numai bună.

                N-ai avut timp să tragi aer în piept aşa că îţi aprinzi o ţigară. Şeful trebuie să sosească, tocmai ai văzut pe geam cum îşi parca  maşina. Todeauna pe locul cel mai bun. Dacă va fi furtună poţi fi sigur că automobilul tău va sta în calea vreunui copac strâmb. Oftatul tău lasa urme pe geam. E timpul să te apuci de treabă. Eşti pregătit pentru orice. Colegii tăi;la fel. La urma urmei, innauntru nu se poate întâmpla nimic deosebit, sau mă rog orice s-ar întâmpla vei face faţă. Lumina  îţi deranjează ochii şi ţi-ai pus ochelari. Priveşti totul prin sticla şi te simţi în siguranţă. Un om înţelept nu umbla cu garda jos, şi tu ţi-ai pus lanţ la ochelari. Aşa, îi ai mereu la îndemână. Se apropie ora prânzului şi începi să tremuri de nerăbdare. O gogoaşă umflată ar fi potrivită pentru desert. O gogoaşă plină, cu care să-ţi astâmperi foamea. Mai sunt şi din acelea cu găuri la mijloc. Gogoşile cu pricina nu sunt bune. Un om nobil ca tine nu suporta golurile. Ţi-e suficient acela din stomac. Astăzi este zi de salariu. Zâmbeşti larg. Ai dinţii perfect periaţi şi aliniaţi. Toată lumea trebuie să-i vadă. Pocneşti satisfăcut din degete. Oricine trebuie să audă. Ai fost promovat şi se vede. Gura ta miroase mai frumos, pantofii tăi sunt cu un deget mai puţin prăfuiţi decât ai celorlalţi. Se apropie ora plecării. Tramvaiul e acolo unde l-ai lăsat. Simţi că haina te sufoca. Trebuie să o dai jos degrabă sau s-o duci la croitor. Eşti nedumerit. Vei prinde tramvaiul, înainte să-ţi dai duhul ?

Eşti preocupat. Ce te faci dacă mâneca cedează ? Inima îţi bate nebuneşte. O grămadă de capete te studiază. Bara  de care te sprijini e prea sus si te doare braţul. Asta n-ar fi nimic, dar parcă ai auzit un zgomot ce seamăna cu o ruptură. Îngrozit te uiţi în jur si te  întrebi : îmi vedeti  pielea ? Gata, vei duce haina la croitor. Ba nu , o vei arunca şi vei cumpăra alta. Deja te simţi un om nou. Coborî cu cheile în mână. Ce frumos sună ! Vei deschide televizorul şi hulpav vei sorbi vieţile altora. Îţi place să stai în pat la televizor. Curând se va întuneca şi vei adormi fericit la lumina difuză a ultimei ştiri.

Pe lângă tine va trece noaptea şi liniştea ei te înspăimântă. Mai bine dormi. Cândva vei avea curaj să priveşti adânc în întuneric, acum însă eşti prea obosit  şi oricum miine începe o nouă zi de muncă. Luna, stelele, umbrele nopţii mai pot aştepta. Noapte bună omuleţule !

 

 

[Sofia Sincă]

O zi obişnuită din viaţa unui om obişnuit, în aparenţă.

Cu talent ştii să scoţi în evidenţă amănunte nesemnificative la prima vedere, dar care fac deliciul textului, cum ar fi: locul şefului întotdeauna cel mai bun din birou, gogoaşa fără acel gol la mijloc, că nu suporţi golurile, pantofii mai lustruiţi la avansare...

Şi totuşi atâta monotonie în acest cotidian... faci acelaşi lucru în fiecare zi, mergi cu acelaşi tramvai poate zeci de ani, încât cunoşti şi boscheţii de pe marginea trotuarului. Dar ăsta este mesajul textului foarte frumos lucrat de tine, Mara.

Cu preţuire, Sofy!

[Corina Militaru]

Imagini sugestive, arta detaliilor care scot in evidenta conturul "omuletului".

Mi-a placut textul.

Cu prietenie,