Ciudate mai sunt căile tale Doamne! Și totuși, pentru unii așa de clare. Ea a  știut mereu, a simțit că-i era hărăzită. Chiar dacă l-a alungat, chiar dacă l-a înșelat, undeva într-un colț de creier sau suflet, știa că-i aparține !  Acum, după ce viața a trecut peste ea, a realizat că el a sacrificat-o  unui mod de gândire învechit. Nu a fost capabil să treacă dincolo de prejudecățile unei familii mediocro- ceaușiste!. Orgoliul lui de bărbat a refuzat ce toți vedeau! N-a fost niciodată o femeie comodă , imprevizibilă ca ziua de vară doar că ...era a lui. Avea în ea ceva din nebunia izvoarelor de munte când curg vijelios spre tine aducându-ți însă parfumul și soarele poienelor . A fost  odată ...acum revedea  cu ochii minții secvențe de odinioară ; Amiaza  de vară toridă, când mergând alene pe bulevard, de-a lungul cinematografelor, îndreptându-se spre universitate cu gândul la ceasul care nu mai trecea, a dat nas în nas cu Elena . S-au oprit in mijlocul trotuarului și s-au privit lung. Trecuseră patru ani de la terminarea liceului și  fiecare o pornise pe drumul sau cu visele de mână. Ea o luase spre o facultate tehnică, dar dacă  o priveai bine  iți dădeai seama că nu  ți-o poți imagina altfel decât  jucându-se de-a baba oarba cu roțile dințate! Doar că pe timpurile acelea nu prea conta,  important era doar să ai o diplomă! De Elena, nu mai aflase nimic din liceu dar au sporovăit cu plăcere. Când i-a zărit verigheta pe deget, Elena a început să râdă: 

-Sper că acum  Mirciulică  e fericit! 
Am  simțit brusc cum soarele s-a băgat sub asfalt! 
-Nu, nu cu Mircea sunt căsătorită...
-Nu se poate! E tot ce a mai zis Elena.
-Ba se poate!  am îngânat slab. 

Știa că nu-i căsătorită cu cine trebuie , doar ca...asta era!  Ii comparase de mii de ori în mintea ei și de fiecare dată după adunări și scăderi repetate ieșea câștigător soțul ei, dar dacă lăsa de o parte matematica îi venea să valseze și sa plângă . 

Au fost săptămâni, luni, ba și ani în care l-a uitat cu desăvârșire până când , venea o noapte în care îi cobora în vis neștiind de unde a apărut, din ce ungher de suflet sau subconștient. 
Atunci, de multe ori se gândea că poate i s-a intamplat ceva  rău  sau poate e doar o chemare. O dată s-a gândit că și dacă ar vrea să-l întrebe ce-i cu el n-ar mai ști numarul telefonului. Trecuseră douazeci  de ani și timpul îi ștersese din memorie cele sase cifre. A zâmbit trist, iar a doua zi când s-a trezit și-a dat seama că noaptea îi adusese numărul , îl știa fără să fii încercat nici măcar o singură secundă să și-l amintească. La ce bun? Punțile erau rupte de mult! Oare dacă s-ar fi întâlnit din nou ar fi putut uita tot ce-i despărțise? Ar fi pornit iarăși din clipa ce trecuse innodand prezentul la trecut și din nou mână în mână ar fi plecat iluminați de zâmbetul din ei? Hmm! Ciudat e sufletul omului câteodată! Ca atunci când femeie la cincizeci de ani s-a vazut pusă în fața unui necunoscut. 

-Elena?Tu ești! 

Un zâmbet ironic mi se strecoară pe buze și îmi înghit cu greu replica sarcastică.  Habar nu am  cine-i și acest individ. 
-Nu cred că ne cunoaștem  ! Omul din față avand  un miros vag de vodkă sau bere, sau ambele

amestecate într-o cantitate rezonabilă totuși,  reacționează promt: 

-Ba da, sunt...iar fraza îi rămâne  neterminată . Curios să vadă dacă peste ani e recunoscut. În acel moment, venite iar din depărtări, dau năvală o sumedenie de imagini :Virgil învățând,Virgil mai mic ca ani, dar mai sensibil ,Virgil mesagerul !

-Nu se poate ! Virgil, tu ești? Ce-i cu tine? Prin mirosul de băutor înrăit , un zâmbet de satisfacție îi traversează fața.

-Mi-a fost dor de iubita lui frate-miu!

Mă uit contrariată la el. Pentru o secundă nu înțeleg nimic. 
-Vrei o cafea? 
-Se poate și-o bere?

-Și-o bere, Virgil. Am o plăcere deosebită să-i rostesc numele,  parcă-s silabe din altă lume. Simt un nod în gât, oare ce  vrea? Din nou mesager peste ani? Mă uit la el și-mi vine iar să plâng. Ce-i cu această epavă? Și ușor, ușor îmi spune:

Ei..ei, sunt de vină și pentru ce-am ajuns eu și pentru că v-ați despărțit.

Parez. Cum pot să nu parez când simt că mă îneacă plânsul și nu vreau, pentru nimic în lume nu vreau să mă vadă că plâng. Lasă, să nu știe că și eu îmi blestem zilele, de ce să creadă că și eu am pierdut? 
-Lasă, Virgile! Nimeni nu-i vinovat pentru ce am ajuns decât noi înșine.Tu pentru că bei și frati-tu pentru ce a fost. Și poate e mai bine așa. Am înțeles că o duce bine! 

-O duce pe dracu! Și acum te iubește! 
Simt din nou un nod în gât, iar certitudinea  că n-a putut să mă uite mă face să mă   simt  răzbunată! Îmi vine să țopăi de bucurie dar nu fac decât să fredonez în surdină ,,fie roata și pătrată tot se mai învârte o data’’...
Și i-aș mai da încă zece beri acestui trimis al timpului de odinioară!

 

 

 

 

 

Vizualizări: 60

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Ar fi interesant un text de continuare. 

Ce n-am da să ştim ce-ar fi fost DACĂ... sau mai bine NU!

Muuuuuuuuulte greşeli de redactare.

da Coza

Daa, ciudate mai sunt căile Domnului! Am citit cu interes şi am rămas cu un gust amar... C'est la vie! 

Felicitări! Mai trebuie puse la punct câteva probleme de redactare, în rest e ok.

 

Răspunde la discuţie

Insignă

Se încarcă...

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: Lazăr Vasilisia 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2020:

VALERIA MERCA 

SOFIA SINCĂ 

MIHAELA POPA

TUDOR CICU

VASILISIA LAZĂR 

Activitatea Recentă

Postare de log efectuată de Dinca Valerian
cu 2 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Zarra
cu 3 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului titasanislav
cu 3 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Ofelia-Florica Harangus
cu 3 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Burlacu Paraschiva
cu 3 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Bolache Costin Andrei
cu 3 ore în urmă
Mihaela Popa a adăugat o discuţie la grupul
cu 3 ore în urmă
Pictograma profiluluiMihaela Popa i-a dăruit un cadou utilizatorului Adina Speranta
cu 4 ore în urmă
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Adina Speranta
cu 8 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Să mai răsar, Doamne? a utilizatorului gabriel cristea
cu 12 ore în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sub o pleoapă de balaur a utilizatorului gabriel cristea
cu 16 ore în urmă
Sofia Sincă a lăsat un comentariu pentru Mick Lorem
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Sub o pleoapă de balaur a utilizatorului gabriel cristea
cu 17 ore în urmă
Sofia Sincă a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Iterum a utilizatorului Mick Lorem
cu 18 ore în urmă
Utilizatorului Dinca Valerian îi place postarea pe blog Sub o pleoapă de balaur a lui gabriel cristea
cu 20 ore în urmă
Utilizatorului Mick Lorem îi place postarea pe blog Și preț de-o clipă albastra urbe a plutit a lui gabriel cristea
ieri
Mihaela Suciu a lăsat un comentariu pentru rodica constantinescu
ieri
Mihaela Suciu a lăsat un comentariu pentru Elena Mititelu
ieri
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru rodica constantinescu
ieri
Vasilisia Lazăr a lăsat un comentariu pentru Elena Mititelu
ieri

© 2020   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor